Am articolul asta in draft de prin 2015, dar mi-am adus aminte de el acum dupa ce am avut o discutie cu cineva pe marginea comunismului si vietii de pe atunci.
Concluzia generala era ca foarte putini au murit la propriu de foame in comunism, chiar si atunci cand mancarea se dadea pe cartela, dar si ca pentru a supravietui fiecare era un mic hot ce fura ce putea de pe unde lucra pentru a face mai apoi troc cu altii. Daca-i intrebi pe oameni de ce faceau asta or sa-ti spuna ca n-aveau de ales si pe buna dreptate asa e. Totusi facand asta ei nu produceau paguba stapanilor pentru ca ceea ce furau disparea din fondul comun si lucrul asta provoca o spirala ce le adancea criza in loc sa le-o rezolve.
Evident ca lucrul asta nu-i exonereaza catusi de putin pe cei care au condus destinele tarii in comunism pentru ca ei sunt principalii vinovati pentru „salbaticirea” morala a populatiei. In perioada aia furtul a devenit ceva normal, iar furturile minore au devenit neglijabile fara ca cineva sa incerce macar sa-si asume faptul ca 100 de furturi minore pot sa echivaleze de multe ori cu 1 furt major si ca toate gainariile cumulate pot sa fie mai nocive decat tunurile.
In ziua de azi nu s-a schimbat prea mult fiindca foarte multi inca fac apologia comunismului si mult prea multi inca incearca sa integreze furturile minore in contextul normalitatii in timp ce critica cu vehementa tunurile.
O astfel de situatie a fost generata de articolul asta de pe ClujJust in care se relateaza faptul ca politia a facut o razie in piete si a confiscat marfa tuturor celor care nu puteau sa justifice provenienta marfii sau autorizarea pentru a desfasura astfel de activitati comerciale.
Pentru oamenii cu principii o astfel de actiune face parte din normalitate si e pe deplin justificata pentru ca e injust ca intr-o piata unii sa joace corect si sa plateasca taxe ceea ce le creste costurile si le scumpeste marfa, iar altii sa evite plata taxelor si sa-si permita sa vanda acelasi produs la jumatate de pret in timp ce produsele celui care joaca corect se strica pe taraba.
Si asta-i tot un furt in definitiv si in business tine de o practica neconcurentiala. Totusi pentru justitiarii de Facebook astfel de principii de bun simt si astfel de aspecte legale nu conteaza pentru ca in viziunea lor cei care ne iau pe toti de fraieri sunt victime nu vinovati, iar vinovatii sunt cei care in definitiv ar trebui sa-si faca meseria si sa aplice legea:
