Metoda esecului

Metoda esecului  Sau mai bine zis cum sa pierzi bani incercand sa castigi mai multi.

Nu cred ca trebuie sa mai explic nimanui faptului ca pentru a “inmulti” banii e nevoie de profesionisti si ca atunci cand e vorba de gestionarea finantelor orice decizie conteaza. Asta e motivul pentru care noi toti suntem atat de diferiti. Pentru care exista tari mai bogate si tari mai sarace, sau diverse categorii sociale. Intr-un singur cuvant, pentru gestionarea banilor e nevoie de oameni competenti, care sa prevada efectul fiecarei decizii.

In Romania din pacate pana acum am avut parte doar de oameni semi-competenti si incompetenti si ma intreb oare daca viitorul guvern poate sa faca diferenta. Ca sa intelegeti ce vreau sa zic, am sa va dau un exemplu recent de aici din insula. Astfel in urma cu ceva vreme pentru a creste incasarile la bugetul regiunii, guvernul a decis sa le impuna firmelor de inchirieri auto un nou impozit. Din momentul in care acest nou impozit a intrat in vigoare o mare parte din firmele respective, avand sedii subsidiare in peninsula, unde nu exista un astfel de impozit, a inceput sa inmatriculeze masinile pe continent si sa le foloseasca aici. Nimic ilegal in afacerea asta, insa pe parcursul anului 2014 se estimeaza ca in medie aproximativ 40% din volumul flotei de masini de inchiriat al fiecarei firme a fost inmatriculat pe continent ceea ce a cauzat bugetului o gaura deloc neglijabila de 7 milioane de euro, dar a adus castiguri mai mici ce-i drept altor regiuni unde s-au inmatriculat masinile pe baza unui sistem de taxare mult mai flexibil.

Acelasi lucru se intampla si in Romania de 25 de ani. Cei care ne conduc nu stiu decat sa creasca taxele pentru a creste incasarile la buget, insa estimarile lor ajung sa se realizeze pe invers. In timpul guvernarii Tariceanu, ministrul Vosganian, pe care nu-l consider un om incompetent, insa nici unul extrem de inteligent si bun in ceea ce face a venit cu introducerea cotei unice de 16% fapt ce a permis un mic “boom” economic in Romania.

In 2009, in pragul crizei, in loc sa gaseasca solutii un domn al guvernului Boc, pe numele sau Pogea, domn ce a mai fost asociat cu falimentarea multora dintre intreprinderile tarii a decis sa introduca o “taxa de protectie” de 3% din incasari ce a inchis aproximativ 150000 de firme (dintr-un total de 630000) in acelasi an, si care a trimis firmele ramase sub aripa evaziunii fiscale, evaziune ce pentru multi era singura solutie pentru a-si mentine firma pe linia de plutire.

Cam acelasi lucru s-a intamplat si cu taxa auto, care a generat o serie de inmatriculari dincolo de granite, inmatriculari ce nu pot sa fie verificate concret si care, de cele mai multe ori sunt pentru masini ce nu mai au verificari tehnice sau asigurari in vigoare, sau asupra carora nu se plateste nici un fel de impozit, desi ceilalti participanti la trafic cu masinile inmatriculate in tara platesc bani grei la impozite auto pentru “intretinerea” drumurilor pe care circula si cei ce nu platesc.

Un alt exemplu cat se poate de edificator e cel al fabricilor capusate. Multi dintre cei care au capusat fabricile n-au reusit decat sa le tina pe linia de plutire si sa mentina angajati cu salarii mizere doar pentru a avea ceva de lucru. Niciodata n-au reusit sa faca dintr-o fabrica luata aproape pe gratis de la stat ceva competitiv.

Astfel, in toate formele ei, metoda esecului e patentata de cei care nu stiu sa numere banii. Degeaba ii au pe mana fiindca prin decizii si planuri proaste au parte doar de rezultate proaste.

Probabil ca din istorie multi trebuiau sa invete faptul ca din cele mai stravechi timpuri omul a inceput sa se adapteze mediului, fie el chiar si ostil. Orice persoana si orice manager de firma va gandi situatia la rece si va gasi o solutie mai usoara pentru binele lui. Orice tentativa de a-l subjuga sau sclavagi mai mult decat e el confortabil sa fie subjugat sau sclavagit nu rezulta decat intr-un esec rasunator. Exemple sunt destule, insa ma intreb de ce multi inca refuza sa le vada.

Solutia problemei e simpla. Sa lasam oameni competenti sa numere si sa inmulteasca banii, nu politicieni care cred ca stiu ceea ce fac cand de fapt habar nu au. Nu e suficient sa aiba o diploma de economist in buzunar ca sa gestioneze un buget, ci are nevoie de viziune, de gandire manageriala si nu in ultimul rand de analiza sociala inainte de a implementa o decizie. Un astfel de om e de fapt ceea ce-i lipseste Romaniei in scaunul de ministru de finante. Cand il vom avea putem rasufla usurati.

Lasă un răspuns