Cat valoreaza ignoranta?

In urma cu vreo 6 ani de zile cand imi deschideam o mica afacere credeam ca pot schimba ceva. La acea vreme eram foarte optimist si increzator nu doar in mine ci si in cei din jurul meu.

Speram ca noi, generatia tanara vom putea schimba ceva intr-o Romanie ce mergea bine pe plan economic, dar prost pe plan institutional. In acea perioada Basescu era suspendat, iar noi chemati la referendum pentru a-I decide soarta. Pe moment n-am inteles exact motivul suspendarii, insa ce am inteles era ca guvernul de atunci condus de Tariceanu, ajutat de o majoritate parlamentara a cerut suspendarea presedintelui deoarece a avut tupeul sa-I trimita biletele prin curierul personal Nuti Udrea, lui Tariceanu spunandu-I ce si cum sa faca.

Tot ce intelegeam atunci in urma slabei mele experiente politice era ca un parlament format in marea lui majoritate de infractori vroia sa-l suspende pe presedinte manati de guvernul Tariceanu.

Pentru mine situatia era limpede la acea vreme. Aveam un presedinte pe care eu l-am ales ca o alternativa la pesedistul Nastase care tinand cont de faptul ca a fost la acea vreme cel mai productiv premier din guvernarile pesediste totusi dusese tara la un nivel atat de mare de monopolizare politica, coruptie de la cel mai jos la cel mai inalt nivel cat si degradare morala incat zilele pe care acum le face de puscarie ar fi trebuit sa fie ani si probabil tot n-ar putea recompensa daunele aduse tarii in general pe plan moral fiindca pedeapsa unei infractiuni nu mai poate recompensa fizic niciodata.

Basescu era la acea vreme presedintele ales de majoritate, presedinte pe care minoritatea pesedista din 2004 vroia sa-l dea jos cu aportul guvernului Tariceanu, fost aliat al lui Basescu pana la acea vreme. Abia mai tarziu aveam sa inteleg de fapt ca metodele folosite de Basescu erau pur dictatoriale, ca nu poti sa-ti permiti intr-un stat de drept sa-ti conduci primul ministru ca pe o marioneta. De fapt a fost nevoie de Boc si de celebrele sale guverne ca sa inteleg si ca sa inteleaga multi ce s-a intamplat de fapt in 2007 si care a fost motivul suspendarii de atunci.

Totusi desi acum imi dau seama ca gresisem la acea vreme m-am dus atat in 2004 cat si in 2007 si mi-am exercitat dreptul democratic de a vota. Am facut la fel la fiecare scrutin la care am putut participa si in functie de rationamente si comparatii cu situatii internationale am ales cum am crezut eu mai bine. In urma cu cateva luni avea loc a doua suspendare a presedintelui si desi constient ca referendumul nu poate fi validat deoarece stabilirea unei cifre de 50% + 1 e practic imposibila deoarece implica o multitudine de factori intr-o situatie in care autoritatiile raporteaza 21 milioane de cetateni, dar in tara mai exista fizic putin peste 16 milioane si din ei sunt destul de multi fara drept de vot, am cautat sectia de votare cea mai apropiata de mine, desi sunt la peste 3000 de km. de casa si am votat.

Nu am castigat nimic din asta fiindca Basescu a ramas presedinte, pesedistii au incercat sa fure fara cap ca si la alte alegeri, iar USL-ul s-a umplut de penibil pierzand din credibilitate dupa ce Voiculescu anunta o noua suspendare a presedintelui in Octombrie-Noiembrie si dadea de inteles ca de fapt el trage sforile, fapt ce nu ar fi tocmai strain multora dintre noi.

Din pacate de aceeasi naivitate am dat dovada si in primavara, odata cu alegerile locale de la Avrig cand am incercat mai ales sa incurajez iesirea la vot si nu sa influentez rezultatul in vreun fel.

Dar si de aceasta data m-am inselat nu cu privire la demersurile mele si nu cu privire la candidati, ci cu privire la alegatori. Stiu ca multi dintre voi cei care cititi aceste randuri faceti parte din acei ignoranti care nu se implica din diverse motive si tocmai pentru voi scriu acest articol.

Ieri seara asteptam ca prietenul meu Calin Blaga sa anunte numarul de semnaturi pe care l-a strans pentru a-l putea felicita indiferent de rezultat. Anuntul a venit insotit de o explicatie care m-a facut sa renunt la felicitari si sa scriu acest articol.

Problema in cazul lui Calin, in cazul Sibiului, dar si in cazul intregii tari nu sunt politicienii corupti, nu sunt partidele pline de infractori, nu sunt metodele machiavelice. Problema este ignoranta voastra a celor care va multumiti cu mediocritatea si mizeria in care va zbateti de aproximativ 55 de ani.

Da 55 de ani fiindca odata cu asa zisa fuga a regelui tradator Mihai de Romania, “fuga” care a fost intens negociata cu rusii Romania a uitat cuvantul demnitate, a uitat notiunea de libertate si a uitat ca ce e prevazut in constitutie e drept nu privilegiu si nici obligatie.

Astfel si in acest an, ca si in ultimii 22, voi ignorantii, cei care stati acasa, cei care nu doriti sa va implicati sau cei care motivati ca va e frica fiindca v-ar putea afecta serviciul sau mai stiu eu ce veti decide soarta cerorlalti in timp ce va plangeti de mila ca va mor copii prin spitale, ca va sunt injunghiati pe la scoli, ca sunt niste semi analfabeti cu 12 clase fiindca n-au luat bacul nu pentru ca ar fi retardati sau derbedei ci fiindca le preda profesori de nota 5 ca altii nu mai sunt deoarece cei de nota 10 au plecat pe afara si lucreaza capsunari fiindca dupa zeci de ani de scoala au ajuns sa castige in 3-4 luni cat intr-un an din profesorat.

De aceea am plecat si de aceea am renuntat sa mai scriu aici sau la mine pe blog. Fiindca degeaba scriu eu si degeaba citesc si inteleg cei care ridica pumnul sus. Voi tot ignoranti veti ramane si din pacate pentru cei care au ramas in tara si la care tin, va veti zbate in aceeasi mocirla cel putin 20 de ani de acum incolo.

In incheiere nu vreau decat sa-l felicit pe Calin in primul rand pentru demnitatea de care a dat dovada cu privire la scandalul de la Sibiu 100%  care clocotea de multa vreme acolo fiindca la fel ca la Tribuna cenzura ajunsese un lifestyle, pentru curajul si efortul intelectual si financiar depus pentru strangerea de semnaturi, dar si pentru faptul ca a ramas vertical si nu s-a implicat in nici un partid, demonstrand astfel ca intentia lui nu a fost de a obtine un scaun in parlament, o masina de servici si o oarecare influenta ci de a obtine un loc pe o treapta superioara celei actuale de unde sa poata tina pumnul sus la fel cum l-a tinut si pana acuma atat aici pe blog cat si la ziar.

Vreau sa-I felicit pe cei ce l-au sustinut, pe cei 2800 de semnatari care au demonstrat ca exista viata si in afara ignorantei.