Încă nu e suficient de foame

Încă nu e suficient de foame

Mă tot uit în jur de când cu criza asta post-covid și deși toți se plâng că e foame eu ajung mai mereu la concluzia că încă nu e suficient de foame.

Hai să vă explic și de ce.

Acum o săptămână am sunat-o pe vecină ca să o scot la cină în mall.

Nu că am avea noi vreun fel de fițe ci că e mai ieftin să mănânci în oraș decât acasă, iar în ziua aia nu luasem decât o gustare fiindcă de ceva vreme petrec mai mult la volan sau în ședințe decât făcând orice altă activitate.

Mă rog, sunt sacrificii care vin cu vârsta și m-am obișnuit deja.

În fine, ne-am dus la mall să mâncăm fiindcă doar la mall au ăștia mâncare cu carne, gluten și alte chestii tabu în ziua de azi.

Încă nu e suficient de foame

După ce am luat cina ne-am decis să ne plimbăm puțin prin mall.

Nu să cumpărăm chestii fiindcă la mall vând de regulă chestii ieftine și noi suntem prea săraci ca să ne permitem chestii ieftine, ci să mai obosim copilul ca să nu ne mai certe pe mașină că-l ducem înapoi acasă.

Umblând pe acolo am dat peste un prieten care-i fotograf.

Mă rog, l-a văzut vecina inițial pentru că eu de ceva vreme sunt cam chior și de altfel destul de ignorant.

Ne-am oprit să schimbăm două vorbe și omul mi s-a plâns că e destul de maro treaba.

Că nenorociții ăștia de comuniști descurajează nunțile cu politica lor de prevenție și că nu se mai fac nunți.

Practic din 50 de nunți câte aveau programate anul ăsta au mai rămas cu 18 și chiar și alea sunt sub semnul întrebării.

Ba mai mult omul era convins că dacă nu se mișcă nimic în următoarele două luni o să fie nevoit să-și caute alt job.

Mno’ un alt detaliu important e că omul despre care vorbesc lucrează împreună cu cel mai bun fotograf din insulă, deci nu e ca mine un amator care face trei poze neclare și una bună că nu e in stare să focalizeze bine manual.

În fine, divaghez.

Ne-am luat rămas bun și ne-am văzut de drum.

Două zile mai târziu, într-o ședință s-a pus pe masă un proiect ce avea nevoie de ceva poze de produs și video de prezentare.

Așa că am zis să-i fac un bine omului și să-i cer să-mi pregătească un deviz și o estimare ca să am ce să prezint în următoarea ședință.

Cum omul lucrează bine și are prețuri decente eram sigur că o să fie acceptată propunerea așa că i-am dat direct Whatsapp și i-am cerut să trimită pe mail ce și cum.

I-am scris vineri și mi-a răspuns marți tot pe Whatsapp.

I-am cerut să-mi trimită pe mail și ceva mostre și estimarea atât pentru foto cât și pentru video.

Mi-a trimis marți pe mail o estimare doar pentru poze pe care cel mai probabil a luat-o cu copy/paste pentru că era foarte generică și 5 link-uri de Google Drive la care nu am permisiune și nici nu mi-a dat permisiune încă deși i-am cerut-o.

Pentru cele 4 video-uri… nada, rien.

Dar e bine că știu totuși cât costă pozele de produs și cam atât.

N-am nimic oficial, n-am nicio mostră, am informație incompletă și tot efortul a fost în zadar.

Și mno’, nu mă stresez deloc pentru că ăsta e un proiect care o să fie pus în practică peste câteva luni, există alte priorități acum, dar am zis să fac o bucurie și un bine unui om pe care-l cunosc și care se plângea că e nasoală treaba.

După cum se vede nu e deloc nasoală.

Când ai cu totul alte priorități decât cele ce au de-a face cu profesia care-ți aduce bani înseamnă că încă e bine, încă nu e suficient de foame.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc fix ăsta e cel mai important aspect al unei crize pe care 90% dintre oameni nu îl înțeleg.

Atunci când apare o criză banii nu dispar pur și simplu de pe piață.

Banii există în continuare, dar nu mai circulă așa de ușor și de repede.

Ăștia cu firmele știu cum e treaba aia cu cash-flow-ul și pentru ei e mai lesne de înțeles uneori.

Ori atunci când te lovește criza ideea e să găstești metode prin care să faci banii să circule în favoarea ta, chiar dacă nu câștigi la fel de bine de pe urma lor.

Trebuie să-i identifici pe oamenii care au bani de cheltuit și să-ți consolidezi poziția ca să poți să supraviețuiești.

Altfel, riști să te dai cu capul de pragul de sus când e mult prea târziu.

În altă ordine de idei, voi ce mai faceți?

Sunteți bine?

Purtați mască sau nu e pentru voi?

Credeți în continuare în Dumnezeu sau în covrig19?