E bun un jurnalist pe la casa omului

E bun un jurnalist pe la casa omului

Nu prea obisnuiesc sa fac speculatii pentru ca nu sunt un adept al conspiratiei, insa dupa toata povestea asta cu Catalunia am remarcat niste chestii care mi-au dat de gandit asa ca o sa-mi permit o mica speculatie in randurile de mai jos chiar daca s-ar putea sa para de domeniul SF-ului politic.

Sa incepem cu inceputul si sa sunem lumii faptul ca atat presedintele guvernului catalan, cat si sotia sa (o romanca de pe la Iasi) sunt fosti jurnalisti. De fapt viitoarea fosta prima doamna a Cataluniei s-ar putea sa mai profeseze inca pentru ca citisem la un moment dat un articol in care se denunta finantarea cu bani grei de catre guvernul catalan a unei emisiuni produse de doamna asta, emisiune ce avea rating aproape zero.

Ma rog, noi romanii ne pricepem probabil cel mai bine la astfel de aspecte asa ca nu exclud nimic, dar asta-i un alt subiect si nu vreau sa divaghez.

Dupa cum spuneam, atat domnul asta cat si sotia sa sunt fosti jurnalisti si cand vrei sa produci emotie intr-o situatie de conflict singurul care poate sa te ajute e un jurnalist pentru ca el stie mai bine ce vinde la public. Experienta de pe teren conteaza enorm in astfel de cazuri si din cate se pare niciunul dintre cei doi nu duce lipsa de experienta.

Nu stiu daca ati observat, insa aproape fiecare meserie are niste secrete pe care profesionistii cu principii morale care au oaresce conduita etica nu le divulga atat timp cat constientizeaza faptul ca divulgarea unor astfel de secrete poate sa duca la diverse daune. Comparati un jurnalist cu un fabricant de seifuri care stie cam in ce fel se poate sparge seiful pe care-l produce, dar nu divulga treaba asta nimanui ca sa-si protejeze clientii. Asa si jurnalistul care stie cum sa produca emotie cu diverse cadre mai mult sau mai putin legitime, dar n-o face atat timp cat stie ca treaba asta poate sa duca la dezinformare si/sau manipulare.

Sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti mai bine unde vreau de fapt sa bat.

In ziua cu referendumul a aparut un clip video in care se poate observa cum politia bruscheaza o femeie si incearca s-o scoata dintr-o locatie de vot pe care aveau ordin s-o evacueze. Nu pot sa ma pronunt daca a fost exces de zel, daca a fost provocare sau mai stiu eu ce. Oricum treaba asta conteaza mai putin. Ce conteaza cu adevarat e ca dupa filmarea respectiva femeia in cauza a sunat la ceva gazeta, unde a si ajuns filmarea si a sustinut ca politia i-a rupt degetele unul cu unul si ca se poate vedea foarte clar pe inregistrare cum ii rup aia degetele. Va las filmarea mai jos:

NOTA: E age restricted asa ca va trebui sa intrati in contul de Youtube pentru a putea vedea.

Dupa ce se tireaza politia cineva filmeaza un nou video cu femeia respectiva, video in care isi misca degetele si chiar le foloseste ca sa apeleze si sa duca telefonul la ureche pentru a vorbi probabil cu o serie de reporteri carora avea sa le comunice cum ca i-a rupt politia degetele, aceleasi degete cu care sustinea telefonul la ureche:


A doua zi apare din nou in cateva ipostaze cu intreaga mana si degetele bandajate, numai ca daca pe inregistrare se vede cum politistii o trageau de mana dreapta, in pozele de a doua zi apare cu mana stanga bandajata:

surse foto 1, 2, 3

In primele doua ipostaze din galeria de mai sus le explica unor gazetari cum i-au rupt politistii degetele unul cu unul, ca doar se vede si pe inregistrare (doar ca au gresit saracii mana). In ambele imagini poarta o proteza neomologata ce pare mai mult o improvizatie infecta pentru ca dupa cum se vede in prima poza nici macar nu tine degetele fixe pe cand in a treia pozeaza artistic, cu o proteza profesionista langa un zid pe care scrie „Sa traiasca Catalunia libera”.

Astfel din zori si pana in seara o femei anonima devine simbol al opresiunii si violentei politienesti si ajunge sa reprezinte lupta pentru eliberare de sub poporul asupritor.

Numai ca o serie de gazetari cu ceva mai mult bun simt se apuca sa invite in studio in direct pe fiecare victima declarata a brutalitatii politienesti ca sa poata sa compileze o serie de marturii pe care sa le dovedeasca mai apoi cu documente medicale.

Din pacate actrita de ocazie n-are documente medicale prin care sa poata sa confirme faptul ca a avut toate degetele rupte asa cum a sustinut timp de doua zile in fata fiecarei gazete asa ca apare la TV cu tot cu proteza si sustine ca are DOAR o inflamatie la unul dintre degete:


Evident, o astfel de dezmintire aparuta doua zile mai tarziu nu mai foloseste nimanui pentru ca marile gazete internationale au titrat deja pe primele pagini despre brutalitatea intentionata a politiei spaniole, iar aia care au vazut la stiri povestea femeii respective in ziua in care s-a intamplat grozavia au concluzionat ca intr-adevar asistam la un asalt asupra democratiei si astfel au iesit in strada bine motivati sa-si apere drepturile.

N-a contat pentru nimeni coincidentele si discrepantele aparute pe parcursul zilei pentru ca intr-un astfel de context nimeni n-a mai avut timp sa judece in vreun fel la rece situatia.

Ori din povestea asta invatam cat de util poate sa fie un jurnalist la casa omului atunci cand acesta foloseste secretele pe care le stie in folosul sau. Asta apropo de cei care cred tot ceea ce le serveste pe tava o gazeta/televiziune sau alta.

Desigur nu zic ca domnul de care va spuneam mai sus si doamna lui au fost implicati direct in organizarea unei piese de teatru ieftin care sa induca in eroare opinia publica pentru ca puteau la fel de bine sa delege atributii sau sa nu se implice deloc, insa daca mai punem la socoteala faptul ca victima asta a fost in urma cu ceva vreme candidata pe listele unuia dintre partidele implicate in povestea secesiunii putem sa tragem concluzia ca manipularea asta ordinara a avut motivare si organizare politica si ca probabil la fel ca si senatoarea fomista de pe la noi, duduia asta o sa primeasca la urmatoarele alegeri un loc mai privilegiat pe liste.