Cum se face politica externa?

Zilele astea am remarcat doua metode eficiente de a face politica externa desprinse parca dintr-un manual distopic si e musai sa va lamuresc si pe voi ca sa intelegeti cum se face in realitate politica externa dincolo de diplomatie.

Cazul Skripal

Stiti povestea cred. Un dublu spion si fiica lui au fost  otraviti in Salisbury Park din Londra si Marea Britanie s-a grabit sa dea vina pe Rusia, adica pe Putin, pentru acest lucru. Cu ocazia asta s-a vazut cat se poate de clar ce tari din UE au o relatie apropiata de Rusia si ce tari nu, din moment ce 14 tari au expulzat diplomati rusi in semn de solidaritate cu Marea Britanie in timp ce vreo 11 tari au refuzat sa faca acest lucru. Evident e o paine de mancat si pe subiectul asta, dar despre el cu alta ocazie.

Dupa cum era de asteptat, rusii au negat orice implicare si au raspuns tarilor care au expulzat diplomati cu fix aceeasi moneda, expulzand un numar egal de diplomati fara sa faca prea multa gargara pe subiect. Apoi, cand parea ca s-au linistit apele, rusii au cerut Marii Britanii sa clarifice cum se face ca echipa de urgenta care a intervenit la fata locului a stiut exact ce otrava a fost folosita si avea asupra ei antiodul corect din moment ce in astfel de cazuri e posibila o identificare a agentului otravitor doar dupa analize amanuntite (mai multe detalii gasiti aici). Treaba asta a aprins niste beculete si a cam iritat partenerii Angliei care s-au grabit sa expulzeze diplomati, iar cu episodul asta, Putin e mai aproape de obiectivul divide et impera.

Arestarea lui Falciani

Falciani e un baietas care a lucrat ca IT-ist pentru filiala elvetiana a HSBC de unde a ciordit datele unor politicieni si afaceristi ce-si ascundeau banii obtinuti ilegali in banci elvetiene. Se intampla in plina criza, in 2008, iar Falciani a incercat (si a si reusit) sa vanda lista respectiva diverselor autoritati fiscale interesate de astfel de informatii. Elvetienii n-au fost deloc bucurosi de scandalul international iscat in acest sens si au dispus astfel arestarea si judecarea lui Falciani.

Acesta fugise intre timp in Franta si mai apoi in Spania, in ambele tari fiind arestat si ulterior eliberat. Spania l-a eliberat fara prea multe emotii datorita faptului ca in Spania nu exista infractiunea de viol a secretului bancar, iar utilizarea tehnologiei pentru a ascunde activitati ilicite nu e tolerata. Astfel, acuzatiile aduse de catre elvetieni nu erau compatibile cu codul penal spaniol.

Intre timp lucrurile s-au schimbat pentru ca dupa episodul Cataluniei, Spania are cativa fugari, iar doi dintre fugari au ales Elvetia ca destinatie, mizand pe faptul ca anumite acuzatii aduse de catre statul spaniol celor care au incercat o mica lovitura de stat in Catalunia nu se regasesc in codul penal elvetian.

Numai ca cele doua femei care au fugit in Elvetia au omis un lucru si anume faptul ca, la nivel de politica externa, astfel de aspecte se rezuma la mica intelegere si la trocul politic si juridic.

Asa se face ca in urma unui refuz informal al Elvetiei de a le extrada pe cele doua fugare, Spania si-a adus aminte ca-l ocroteste pe Falciani si a dispus arestarea lui pe motiv ca au aparut niste elemente noi in ceea ce priveste cazul sau si mandatul de arestare ce e inca valid.

Desigur, nimeni n-a iesit sa spuna public faptul ca Falciani urmeaza sa fie folosit drept moneda de schimb in acest caz, mai ales din moment ce, pentru Elvetia, Falciani e mult mai important decat fugarele Spaniei, insa e lesne de inteles ca dupa ce l-au lasat in pace timp de 5 ani, spaniolii s-au trezit sa-l aresteze taman acum cand au si ei doua fugare de recuperat de prin Elvetia (mai multe despre Falciani gasiti pe Wikipedia).

Cum se face politica externa?

Lasă un răspuns