In timp ce stateam la coada sa votez in urma cu cateva zile prin geamul sectiei de votare am vazut niste aspecte care mi-au dat de gandit.
Si vazand ca in tara s-a votat intr-un procent de 11% pe liste speciale si stiind faptul ca deja sunt in lucru diverse dosare privind fraudarea votului prin vechea metoda a turismului electoral m-am gandit ca e imposibil ca si de data asta sa se fure prin „vechea metoda” fara ca autoritatile sa fie atente si sa supravegheze voturile acestea de pe listele speciale.
Dar sa incep sa va explic dragi romani cum puteti frauda votul fara ca macar sa aveti habar de acest lucru. In general lucrul asta li se aplica romanilor din diaspora, aflati la mii de km. distanta si care „pot vota” in aceiasi zi la doua sectii diferite pe doua liste speciale diferite fara voia lor.
Astfel, in timpul scrutinului de duminica trecuta, in sectia de votare din Palma de Mallorca, doua doamne verificau buletinele, un domn impartea declaratii pe propria raspundere, iar alti doi domni pazeau urna si se ocupau de furnizarea stampilelor si a buletinelor de vot.
Votantul intra in sectia de votare, completa declaratia respectiva si preda buletinul doamnelor in cauza care dupa ce treceau datele de pe el pe o lista il tineau cu datele la vedere pe masa. Pana aici nimic suspect sau anormal. Insa una din doamnele respective avea pe masa un telefon de ultima generatie pe care-l mai ridica din cand in cand si il mai butona. Initial mi-am zis ca trimite SMS-uri cu diverse date privind scrutinul sau ca poate se da pe Facebook. Ce n-am luat in calcul atunci pe moment a fost posibilitatea ca doamna respectiva sa faca de fapt poza buletinelor si sa o trimita mai departe.
Sunt sigur ca va intrebati la ce oare foloseste o poza cu buletinul pentru fraudarea voturilor. Ei bine metoda e cat se poate de simpla. In sectile de votare fiecare partid participant isi pune un membru in comisie pentru „supraveghere” si „obiectivitate”. Conform legii membrul in cauza nu are voie sa aiba vreo adeziune la partidul ce-l numeste, insa poate sa fie sustinator fanatic al partidului. Ori daca membrul in cauza face parte dintr-o retea bine organizata de fraudare a voturilor si daca asemeni alegatorilor mai putin vigilenti colegii membrului respectiv cred ca el se joaca pe Facebook cand de fapt el face poza la buletine reteta de fraudare e completa.
Astfel daca la scrutinul trecut, vechea metoda de votat in 5-6 sate ale aceluiasi judet a fost descoperita de autoritati e cel putin „sinucigasa” ideea de a o repeta. Acelasi om care voteaza in acelasi judet de mai multe ori e usor de identificat. La fel de usoara e si votarea cu acte ce contin date fictive sau expirate (gen ale mortilor). Dar daca actele sunt reale si daca al doilea vot e la mii de km. distanta, atunci cum se mai poate descoperi frauda asa usor?
In acest sens, sa presupunem totusi ca intr-o sectie de vot oarecare, un membru al comisiei oarecare trece prin mana documentele de identitate ale votantilor. In sectie sunt doar 5 votanti si toti sunt ocupati cu treaba lor si astfel nimeni nu supravegheaza concret ce face membrul sectiei de votare ce are documentele in fata. Acesta profita de faptul ca are 2 documente de identitate in fata, le face poza si le transmite mai departe unei persoane necunoscute in tara. Acea persoana intr-un sat uitat de lume, dar cu conexiune la internet primeste pozele cu documentele, foloseste datele personale pentru a falsifica buletine cu datele respective dar poza altuia si imparte buletinele respective celor ce urmeaza sa voteze intr-o sectie dintr-un sat uitat de lume, in calitate de „turisti” cu candidatul „care trebuie”.
Stiu, veti spune ca nu prea e posibil asa ceva. Insa un specialist in design grafic poate modifica usor un buletin. O imprimanta care sa poata tipari calitatea buletinului costa maxim 1000 lei. Un laminator e aproximativ 300 de lei, iar cartoanele si folia de laminat nu depasesc 100 de lei pentru 100 de documente. Evident ca printr-un astfel de demers s-ar realiza carti de identitate fara elemente de securitate. Totusi din cate stiu in nici o sectie de votare nu se verifica in vreun fel autenticitatea documentului de identitate fiindca nu exista lampi cu ultraviolete care sa reveleze elementele de securitate. Chiar si asa, in cazul in care ar exista astfel de lampi, tiparirea unor elemente cu cerneala UV nu ar reprezenta decat un cost in plus si nu un impediment.
Dincolo de asta, orice control de rutina al politiei se realizeaza prin telefon. Politistul care are suspiciuni solicita documentele respectivei persoane, comunica datele prin telefon dispeceratului, dispeceratul le verifica, le confirma si cam atat. Ori daca dispeceratul confirma autenticitatea datelor de pe buletin, iar poza celui ce voteaza in tara corespunde cu mecla lui omul scapa bazma curata.
Orice control in acest caz presupune verificarea manuala a tuturor listelor speciale din tara si din diaspora si coroborarea datelor pentru a descoperi daca acelasi date personale apar de doua ori. Din cate stiu listele respective sunt, sau ar trebui sa fie condifentiale si sub controlul biroului electoral central. Ori in acest caz orice corp de control are nevoie de un mandat pentru verificarea listelor, mandat ce se poate obtine doar in cazul in care exista probe concrete si directe. Si chiar daca s-ar ajunge acolo, singurul chemat la intrebari e votantul a carui identitate a fost furata in diaspora si folosita in tara pentru ca pana la urma, hotul neprins e negustor cinstit.
Sper totusi ca articolul acesta sa nu prezinte sursa de inspiratie pentru data de 16 noiembrie sau alegerile ce vor urma. Va recomand sa fiti vigilenti si sa va supravegheati documentul de identitate cat timp membri comisiei copiaza datele de pe el dupa care sa-le solicitati sa-l intoarca cu fata in jos pentru linistea dumneavoastra.