Conform unor statistici oficiale populatia totala a Romaniei este de putin peste 21 milioane de persoane. Evident ca daca-i punem la socoteala si pe cei ce inca traiesc fara vreun document de identitate in minoritatile tiganesti putem ajunge chiar si la 22 de milioane de persoane.
Chiar si asa, cifrele acestea nu mai reflecta de mult realitatea pentru ca se estimeaza ca in afara tarii s-ar afla aproximativ 3 milioane de romani, ceea ce inseamna ca in tara au mai ramas vreo 18 milioane. Din cei 18 milioane, lucreaza in mod legal putin peste 4 milioane din care 1/4 la stat si 3/4 la privat ceea ce inseamna ca direct sau indirect cel putin 13 milioane de romani sunt asistati social.
La un asemenea raport unde numarul angajatilor e invers proportional cu cel al asistatilor sociali (lucru ce nu se intalneste aproape in nici o tara membra UE, nici macar in Spania unde somajul e de 25%) balanta nu doar ca inclina greu intr-o singura parte, ci risca sa destabilizeze fragilul echilibru si sa rastoarne galantarul. Si totusi de ani buni se mentine un echilibru. De ce?
Ei bine balanta e inca tinuta bine de romanii plecati dincolo, care pe ici pe colo compenseaza dezechilibrul mentinut inca de guvernul actual si intretinut de guvernele trecute. Intrebarea pe care mi-o pun e cat timp au de gand sa mai faca asta? Cat vor mai indura umilinta la care sunt supusi nu ca sa se imbogateasca ei, ci ca sa-i tina intr-o zona de confort pe cei din tara?
Sunt sigur ca fiecare roman are un membru al familiei, un prieten sau un cunoscut plecat in afara tarii. Si sunt sigur ca stie de faptul ca cel plecat din tara trimite, macar odata pe an un pachet la familie sau ceva bani sau ca romanul plecat din tara isi intretine familia singur sau pune osul la plata ratelor unei locuinte.
In anul 2007, in Romania intrau in tara din diaspora oficial aproximativ 10 miliarde de euro, bani care reuseau sa duca economia pe plus si acopereau furturile smenarilor din guvernul lui Tariceanu. Evident ca in cei 10 miliarde de euro nu erau cuprinsi si banii nedeclarati fiindca stim cu totii ca la vama se declara doar sumele ce depasesc 10 mii de euro, ori intr-o astfel de situatie m-as risca sa spun ca suma ce a intrat in tara e cel putin dubla daca tinem cont ca fiecare roman ce trece granita in tara de Paste sau de Craciun are la el cel putin 1000 de euro. Si vorbim de zeci de mii de persoane. La fel cum probabil ar trebui sa tinem cont si de microbuzele ce intra in tara zilnic ticsite cu pachete, in general haine si produse de uz casnic sau electronice, produse pe care cei de acasa nu mai cheltuie bani, insa la randul lor reprezinta si ele valoric o suma destul de consistenta.
Dupa criza din 2008 banii s-au mai imputinat, si cei ramasi acasa au simtit pe pielea lor cat de dependenti sunt de fapt de banii celor de afara. Chiar si asa atat timp cat banii sunt mai putini, dar totusi sunt nu s-au gandit in nici un moment ca prin indolenta au ajuns sa-si puna in pericol viitorul. De ce spun asta? Ei bine din 2008 exilul romanilor e cat se poate de evident si cat se poate de periculos pentru tara. In 2008, cand a lovit criza romanii nu s-au intors in tara fiindca stiau bine ca-i mai bine sa fie someri intr-o alta tara decat angajati la ei in tara si astfel au ramas in afara tarii, au strans cureaua si au sperat, iar majoritatea au reusit sa se re-angajeze. Ba mai mult, daca pana in 2008 trimiteau in tara pana si ultimul cent acum s-au invatat sa-si pastreze banii pentru zilele negre si trimit de fiecare data mai putini bani. Dincolo de asta, majoritatea celor cu familii s-au luat familia cu ei in strainatate si au lasat in tara zeci, poate sute de case parasite. Ori oamenii astia nu prea mai vor sa se intoarca acasa, nu mai au motive si nu ii mai poate motiva nimic in acest moment. Astfel, in momentul in care au ales sa-si intretina familia aproape intr-o tara straina decat in Romania putinii bani pe care acestia ii trimiteau an de an sau luna de luna in tara nu mai vin.
Sunt sigur ca va intrebati cum s-a ajuns aici. Ei bine, in opinia mea, problema atat a Romaniei din ziua de azi cat si a exodului o reprezinta cei ce nu pot sau nu vor sa munceasca in Romania. Oameni care s-au obisnuit in fiecare luna sa faca coada la posta sau la primarie pentru a-si ridica o pensie, o alocatie sau un ajutor social, si care ani la randul au trait „bine” cu ajutorul celor plecati pe afara. Oamenii acestia au votat la alegerile locale, la fiecare 4 ani aceiasi corupti si aceiasi smenari. Au votat o lista anume, indiferent de partid sau doctrina politica. Lor nu le-a pasat aproape deloc cine mai candideaza si probabil ca nici nu s-au sinchisit macar sa se intereseze cine sunt si ce vor ceilalti candidati. Au votat fie de frica, fie de foame fie din prostie, insa au votat mereu. Au pus consilieri locali si primari. Acestia la randul lor au sustinut partide si au negociat aliante pentru a trimite in parlament niste smenari si niste banditi care sa capuseze bugetul tarii. Romanii i-au votat si la parlamentare la fel de orbeste cum au votat si la locale si apoi partidele din parlament si-au cautat candidati la presedentie care prin alegerea guvernului sa le dea puterea absoluta. Degeaba are presedintele rol de mediator intre institutiile statului, daca el numeste un guvern format doar dintr-un partid sau o coalitie, daca el numeste si investeste un guvern ce e sustinut de o majoritate parlamentara bazata doar pe interese. Insa romanii l-au votat si pe ala la fel de orbeste.
Si astfel, desi mereu au existat alternative, romanii ramasi in tara au ales sa voteze cu aceiasi oameni care le-a pus economia tarii pe butuci la fiecare alegeri, locale, parlamentare sau prezidentiale. Romanii au ales de fiecare data in primul tur DOUA RELE pentru ca in al doilea tur noi toti sa alegem raul cel mai mic. Si l-am ales de fiecare data si uneori s-a dovedit sa fie mult mai rau decat poate raul cel mare cu care votasem la alegerile trecute.
N-am reusit sa inteleg niciodata de ce se voteaza asa intr-un stil de turma. De ce dupa ce jumate de secol i-au subjugat comunistii si un sfert de secol i-au subjugat urmasii comunistilor romanii inca continua sa voteze sub zodia fricii, a lacomiei si intereselor personale, interese ce servesc doar pana trec alegerile. Dupa care, romanii sunt cu saracia lor, iar alesii impart prada.
Draga Romanie, ti-au plecat deja 3 milioane de cetateni, iar din acestia cel putin 10% nu intentioneaza sa se mai intoarca vreodata inapoi. Sunt sigur ca mai sunt alte 2-3 milioane cu ganduri de plecare, dar care ezita fiindca familia lor depinde de ei in tara si fiindca stiu ca n-o sa le fie usor, dar cei care s-au saturat cu adevarat vor pleca intr-un final.
Ma intreb de multe ori ce te vei face cand cei plecati dincolo nu vor mai considera necesar sa-ti trimita bani? Deja multi nu mai trimit sau trimit din ce in ce mai putin, deja multi nu mai investesc in visul romanesc, sti tu, acela de a face bani afara si a-ti construi ceva in tara pentru vremurile batranetii.
In loc sa pui osul la viitorul tarii, draga Romanie, in loc sa iesi si sa decizi pentru tine si cei care sunt plecati, te multumesti sa stai toata ziua si sa consumi TV, fiindca nu stai pe banii tai, stai pe banii lor, ai celor plecati departe ce se trezesc in fiecare dimineata si se duc la munca si sunt niste angajati exemplari pe langa colegii lor.
Continui draga Romanie sa musti din mana care te hraneste, ma intreb, pana cand „mana” asta va suporta durerea si umilinta pe care i-o provoci. Pana cand te va mai hrani? Si mai ales cat vei mai rezista fara hrana ei? 5 ani maxim? Si atunci ce? O sa iesi in strada de foame ca in ’89? Cine o sa-ti mai acorde atentie? Cine o sa se solidarizeze cu tine? Nu crezi c-o sa fie prea tarziu?