Citeam în ultimul articol al lui Călin pe Star Sibian despre idioțenia făcută de aia de la „Vă vedem din Sibiu” în aroganța lor.
Dacă n-ați auzit de ei, deși e aproape imposibil, „Vă vedem din Sibiu” e un grup de binevoitori, pardon, de activiști civici, care protestează așezându-se zilnic în fața sediului PSD din Sibiu.
Am să fac abstracție de faptul că n-am reușit să înțeleg niciodată modul ăsta de protest și nici să-mi dau seama cum anume ar putea să fie valorificat dincolo de expunerea media.
Așa că am să încep prin a spune că timp de doi ani oamenii care au protestat în fața PSD Sibiu au construit un brand. „Vă vedem din Sibiu e un brand” și a cam fost omniprezent în perioadele de agitație civică, adică atunci când au avut loc diverse proteste. Erau și pe TV, și la radio, si în gazete și au avut foarte multă expunere online. De fapt dacă nu mă înșel au ajuns chiar și în atenția ălora de la UE.
Lumea i-a apreciat și i-a mediatizat pentru că modul lor de a protesta era unul inedit. Fără gălăgie, fără gargară ieftină, fără sloganuri tâmpe și analfabete și mai ales fără niciun fel de violență.
Până de curând…
Aparent, unul din hipsterii care fac parte din grupul celor de la „Vă vedem din Sibiu” a avut geniala idee de a duce la sediul PSD din Sibiu o cruce pe care scria MUIE PSD.
Probabil vâ întrebați de ce e treaba asta o problemă.
Păi atunci când ani la rândul promovezi un protest de bun simț nu prea ar trebui să dai cu piciorul în găleată doar pentru că a apărut o rază de speranță ca urmare a ultimului scrutin și a evenimentelor ce au urmat.
Mă gândesc la faptul că foarte multe persoane care se solidaseră cu protestul respectiv și erau fidele cauzei or să vadă în simbolistica elementelor o insultă.
România e o țară în care 90% din populație se declară ca fiind credincioasă chiar dacă nu e practicanta niciunei dintre religii. Ori în contextul dat să asociezi simbolul religios cu politica și să mai apelezi și la violența verbală sub forma unei insulte denotă în același timp aroganță, incompetență și sfidare la adresa celor care mai deunăzi lăudau proiectul respectiv.
Și mă știți pe mine, am mai spus-o. Nu sunt nici cu satana și nici cu sutana, dar îi respect pe oamenii care cred și practică și le respect simbolurile. Chiar și pe unii dintre preoți și diaconi îi respect atât timp cât știu că nu sunt țepari în numele credinței.
Așa că de data asta vorbesc prin prisma unui outsider. Nu mă deranjează în niciun fel ceea ce au făcut, dar nu pot să nu observ căderea în extrema cealaltă a unui concept care prinsese la lume.
Și la fel gândește și Călin, care la rândul lui a scris în post scriptum la articolul despre posibila revenire a lui Cindrea:
Gestul lor de zilele trecute de a aduce o cruce, deşi simbolic, a fost de prost gust chiar şi pentru un ateu ca mine. Mai ales prin inscripţia “M… PSD” de pe cruce. S-a ajuns prea jos. Mult prea jos.
