In ultimii ani am dat peste o sumedenie de paranoici speriati ca o sa inceapa din nou razboaie, poate chiar unul mondial si ca o sa decimeze populatia pentru ca uite lumea moderna e intr-un conflict sustinut si de indata ce stinge un focar, sau macar se pune sub control intr-un fel sau altul, apare un nou focar.
M-am amuzat teribil la auzul unor astfel de premonitii pentru ca, cel putin pentru mine, era cat se poate de evident faptul ca unii oameni sunt incapabili sa inteleaga lumea in care traiesc.
De cel putin 20 de ani in lume se duce un alt tip de razboi, iar partile beligerante sunt deopotriva si aliate in acelasi timp.
Razboiul asta e de natura economica, informationala si informatica, iar marile cuceriri si colonizari nu se mai fac cu tancuri ci cu finantari ale datoriei externe. Cine are bani si stie sa-i produca, sa-i inmulteasca si sa-i gestioneze eficient e castigator in razboiul asta, iar cine stie sa manipuleze informatia in favoarea sa si sa se foloseasca de tehnologia disponibila pentru a face acest lucru cat mai eficient e in definitiv invingatorul suprem.
Desigur, mai exista si conflicte militare acolo unde nivelul de dezvoltare e cel mult spus rudimentar, iar nivelul de inteligenta al celor care conduct respectivele grupuri e cel mult spus primitiv. Oricum astfel de conflicte sunt izolate si or sa se diminueze cu timpul.
In lumea in care traiesc respectivii paranoici, actualul conflict dintre SUA si Coreea de Nord, sau cel anterior dintre SUA si Iran trebuia sa se transforme de indata ce au escaladat tensiunile intr-un veritabil razboi nuclear mai ales ca cel putin la nivel declarativ, infruntarea dintre cele doua parti a depasit cu mult regulile nescrise ale razboiului rece. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc pana si intre Rusia si NATO trebuia sa inceapa deja un razboi daca e sa-i dam crezare nivelului conspirationist si paranoic ce domina gandurile multora.
Probabil ca cel mai recent exemplu in acest caz e Catalunia, unde atitudinea razboinica a celor care vor independenta s-a cam potolit in ultimele zile dupa ce o serie de firme au anuntat ca-si muta sediul social prin alte zone ale Spaniei ca sa evite astfel eventuale consecinte ale iesirii fortate a Cataluniei din UE. Sa nu va ganditi ca schimbarea sediului social presupune un impact direct prea mare asupra economiei, pentru ca un astfel de lucru e aproape irelevant si imperceptibil din moment ce firmele or sa cotizeze la fel la bugetul consolidat indiferent unde-si au sediul. Totusi anuntul firmelor ca-si schimba sediul ajunge sa provoace oaresce panica pe piata din moment ce foarte putini inteleg ce inseamna lucrul asta si cred ca decizia e una de mare risc pentru angajatii sau clientii firmelor respective.
Si uite asa, intr-un astfel de conflict de secesiune (si #brexitul ar putea sa reprezinte o secesiune in definitiv) e suficient sa-i convingi pe cei mai mari 2-3 angajatori sa anunte ca-si schimba sediul social sau ca muta ceva productie in afara teritoriului secesionist ca sa le retezi avantul politicienilor iresponsabili care manipuleaza ideea nationalismului in favoarea lor.
De fapt in felul asta e foarte usor de inteles cum reuseste consiliul de securitate al ONU sa aplaneze diverse conflicte doar aplicand sanctiuni economice drastice. E mult mai usor sa-i arzi la buzunar pe aia care sustin, chiar si tacit, conflictul respectiv decat sa-i supui unei repreziuni militare ce n-are o alta finalitate decat distrugerea acelorasi resurse.
Citisem zilele astea, in timp ce asteptam metroul la Madrid (dar nu mai stiu exact unde ca sa va dau si link am gasit), ca si democratia e o dictatura, doar ca democratia e dictatura poporului. Partial adevarat as spune eu, pentru ca democratia asta e dictatura acelei parti active sau activiste a poporului si ea poate sa rezulte in opresiunea (sub diverse forme) a celeilalte parti a poporului, adeseori majoritate, dar inactive si/sau indiferente.
Toata treaba asta se datoreaza desigur conceptului de majoritate simpla, si ca sa nu divaghez pe aici am pregatit deja un articol pe subiect.
