Foarte multa lume se pozitioneaza impotriva telefoanelor destepte si considera ca ele sunt aici ca sa subjuge intr-un fel societatea cand de fapt se pare ca o elibereaza.
Ieri m-am apucat sa urmaresc subiectul Cataluniei la o televiziune de stiri locala, televiziune ce era din start polarizata in favoarea referendumului. Bine, sa nu credeti ca era televiziune de fake news pe modelul Antena 3 sau RomaniaTV, nici vorba pentru ca pe parcursul intregii zile n-a prezentat nicio stire falsa ci chiar a dezmintit vreo doua, dar pentru simplul fapt ca intre invitatii din studiou n-a fost niciunul impotriva referendumului (cu argumente desigur) si n-a fost nici macar pe sistemul ala de linsaj mediatic cand se invita in studiou unul in favoare si vreo 3-4 impotriva si pentru ca a promovat pana in ultimul moment prin diverse tertipuri referendumul respectiv am considerat-o ca fiind partial impartiala.
De ce am facut lucrul asta? Ei bine, spre deosebire de cei care iau lumina (vorba unui prieten) doar de la o singura sursa eu prefer sa ascult ambele versiuni ale povestii si sa trag concluzia pe urma in ceea ce priveste adevarul. Stiti voi, adevarul reprezinta felul in care percepe realitatea fiecare si e un concept abstract nu unul real, palpabil. Ori cum pe ceilalti care erau impotriva referendumului, adica in mare parte presa nationala, era normal sa vreau sa vad cum stau lucrurile si in tabara cealalta.
Am ascultat o serie de opinii, multe dintre ele pertinete si la obiect. Cu unele am fost de acord, iar pe altele le-am considerat gresite. Nu sunt un pion important incat sa schimb ceva cu opinia mea, insa consider ca analiza personala asupra unui astfel de subiect e cel mai bun exercitiu pe care l-as putea face atunci cand incerc sa inteleg intr-un fel sau altul democratia sau lipsa ei.
Si totusi, dincolo de presa profesionista pe care multi dintre noi ar rezuma-o la imaginile din tweet-ul de mai jos avem norocul in ziua de azi cu presa de ocazie care ne mai deschide ochii pe ici pe colo:
Triste realidad. pic.twitter.com/QS4yzTLmtA
— Víctor ツ (@VitoCastro6) August 20, 2017
In felul asta am putut sa vad pe inregistrari de amatori ce au ajuns pe social media cum politia autonomica a tradat, la propriu si conform protocolului tradarea asta a atras dupa sine interventia celorlalte doua corpuri de politie nationala, cum politisti faceau exces de zel si bateau cu bestialitate oameni nevinovati, cum un tata a vrut sa-si foloseasca copilul drept scut si a renuntat la idee dupa rugamintea unui politist de buna credinta, cum niste anarhisti au pregatit o ambuscada si au atacat o patrula de politie cu pietre dupa ce patrula a fost trimisa in mod intentionat acolo fara intariri, cum bosorogi care mai devreme vorbeau de democratie si libertati aruncau cu scaune in politie samd.
Din pacate daca nu existau telefoanele astea destepte multi dintre noi ramaneam aceiasi ignoranti care luau de buna si considerau ca fiind adevar absolut informatia servita pe tava de presa aservita politic.
P.S. Cred c-ati observat ca eu scriu Catalunia si nu Catalonia si fac lucrul asta pentru ca mi se pare o barbaritate sa le pocesti oamenilor alora numele regiunii, sau poate al viitoarei tarisoare. Spaniolii folosesc Cataluña, iar catalanii folosesc Catalunya, insa ambii pronunta Catalunia pentru ca in catalana ny echivaleaza cu ñ-ul spaniol. Apoi din punct de vedere semantic pe oamenii aia ii numim catalani nu cataloni si ne raportam la ei ca poporul catalan nu poporul catalon ceea ce logic ar duce la denumirea de Catalunia si nu la cea de Catalonia. Catalonia spun doar francezii pentru ca asa le place lor sa poceasca denumiri sau chiar sa le inventeze ca sa se simta mai speciali si noi aparent incercam sa urcam in aceeasi caruta cu francezii ca sa ne simtim si noi un fel de furculision daca intelegi ce vreau sa zic.