Citeam zilele astea diverse articole despre faptul că există o lipsă acută de forță de muncă în agricultură.
Asta în contextul în care în fiecare țară există milioane de șomeri după criza asta.
E drept, unii sunt în șomaj tehnic, alții au rămas efectiv fără loc de muncă și alții sunt asistați social.
În Spania un partid propunea să fie puși refugiații marocani să facă muncile câmpului ca să nu arunce agircultorii recolta sau să murim de foame pentru că n-avem ce mânca.
În Germania și Austria, în plină pandemie și carantină au fost aduși sute de români și bulgari ca să muncească.
Nu fiindcă în țările astea n-ar exista oameni disponibili ci fiindcă statul socialist i-a învățat cu trândava.
Nimeni nu mai face munca de jos.
Nu e nevoie de nicio calificare sau recalificare pentru a lucra în agricultură.
Și eu am lucrat când am venit pentru prima dată aici pe 5 euro la oră.
N-a fost mult, nici puțin, a fost suficient cât să nu trebuiască să stau cu mâna întinsă și la mila statului.
Și tocmai aici e problema.
Statul prin politicile de protecție socială i-a învățat pe oameni să paraziteze societatea.
Nimeni nu mai vrea să muncească nimic.
Toți vor undeva la birou și pe bani mulți sau dacă nu e posibil lucrul ăsta atunci acasă pe spinarea statului.
Pardon, că nu e spinarea statului ci a ălora care muncesc și produc.
A angajaților de rând și a firmelor.
