Am ratat o șansă unică în viață

Am ratat o șansă unică în viață

Zilele astea citeam o serie de știri despre amenzile astea care s-au dat și care ba sunt legale ba nu sunt.

Pe lângă asta citeam despre o serie de iresponsabili care au făcut diverse chestii sfidând mai degrabă niște norme de bun simț decât normele legale.

Ba mai mult, am văzut pe Facebook (și eu am extrem de puțini prieteni) diverse postări de 1 mai cu oameni care făceau grătare (și aici, dar și în România) cu prietenii deși nu era permis lucrul respectiv, nu locuiesc în aceeași casă și au trebuit să se deplaseze cumva.

Apoi am analizat cifrele vehiculate și le-am raportat la totalul populației.

Am ratat o șansă unică în viață

Astfel mi-am dat seama că am ratat o șansă unică în viață și anume să scăpăm de ticăloși.

În loc să cheltuim noi resurse pentru a-i ține în frâu mai bine îi lăsam liberi să facă ce vor.

Cam ca influencerii ăia de au lins colacii de WC de pe te miri unde și s-au trezit infectați cu COVID19.

Mă rog, corect față de societate era ca poliția să-i treacă pe toți ăștia într-un registru de ticăloși și registrul ăla să fie predat spitalelor, iar spitalele să le refuze asistența medicală gratuită.

Legea trebuia gândită în așa fel încât în loc de amendă, celor care încalcă normele să li se impună să-și plătească spitalizarea în cazul în care se îmbolnăvesc ei de COVID19 sau spitalizarea celor afectați dacă îmbolnăvesc pe altcineva cu inconștiența și ticăloșia lor.

Ba mai mult era musai să fie obliați să plătească și daune ulterioare pentru orice alte pierderi cauzate de acțiunea lor iresponsabilă.

Impementarea unui anume nivel de asumare a responsabilității în locul unui sistem de pedepsire generică era mult mai dorit și necesar în momentul de față.

Din păcate am ratat o șansă unică în viață.