Cateva randuri despre frica

Am citit azi o serie de articole si postari privind faptul ca PSD-ul a inceput o oarecare ofensiva impotriva celor care nu sunt de acord cu politica lor.

Evident ca vinovatul de serviciu e considerat Dragnea insa nu cred ca el are vreo legatura directa cu treaba asta.

De la protestatarul dat in judecata de primar la cel care a facut bannere si a fost calcat de politie pana la individul care a fost chemat la politie ca a proiectat mesaje pe cladirea BRD si desigur la patronii care s-au trezit cu review-uri negative pe Tripadvisor pentru ca au sustinut in vreun fel protestele toate aceste cazuri reprezinta rezultatul unor acte de razbunare personala.

PSD-ul nu e reprezentat doar de Dragnea care desi are alura unui dictator in devenire nu are capacitatea sa-si conduca pe deplin supusii. E plin PSD-ul de lichele care depind de partidul ala ca sa supravietuiasca si sunt pline institutile de indivizi aciuati pe langa PSD care incearca sa riposteze asa cum cred ei mai bine impotriva celor care le pun in pericol existenta.

De fapt daca stau bine sa ma gandesc s-ar putea ca nici macar protestele de la Cotroceni sa nu fie rezultatul vointei lui Dragnea ci mai degraba rezultatul vreunui trepadus PSD de talia Spagutei Vasilescu care la randul sau isi vede existenta pusa in pericol.

Privite in ansamblu toate intamplarile astea ajung sa inspire oaresce frica, numai ca frica asta devine generalizata pentru ca lumea vede imaginea de ansamblu si nu ia in calcul faptul ca treburile astea sunt singulare si nu rezultatul unei conspiratii la nivel national.

Stiu ca e greu sa facem deosebirea intre coincidente si conspiratii reale, insa esential e sa nu ne lasam acaparati de paranoia.

Romania si poporul roman au parcurs un drum lung de la revolutie, iar oameni care conduceau tara cu o mana de fier au fost nevoiti sa faca de-a lungul timpului o serie de concesii ce le-a cam diminuat din putere si pe masura ce trec anii diminuarea asta creste.

Zilele astea toata lumea buna a incercat sa faca zid in jurul justitiei pentru a-i pastra independenta, lucru ce ma frapeaza oarecum fiindca apararea justitiei nu poate sa fie facuta decat de oameni care cred pe deplin in functionalitatea corecta a justitiei.

Cazurile despre care va spuneam mai sus n-or sa ramana fara ecou si evident fara consecinte. Oamenii care sunt acum victimele unor vendete personale au ajuns sa primeasca suportul unor avocati ce sunt dispus sa-i apere pro-bono, lucru ce pe vremea mea nu se prea intampla. Cand am inceput singur pe un drum am intrebat de la capatul locului avocati daca sunt dispusi si cred ca sunt capabili sa ma apere in cazul vreunei razbunari, dar vremurile s-au schimbat de atunci si s-au schimbat in bine.

In alta ordine de idei, un alt subiect de paranoia zilele astea a fost excluderea din magistratura a judecatoarei Camelia Bogdan, excludere ce devenise subiect de interes general de mai bine de un an si care e privita de foarte multi drept o razbunare a PSD-ului pentru anii de parnaie primiti de Voiculescu.

Sa ne intelegem de la capatul locului, niciun magistrat din Romania nu e usa de biserica, toti au schelete prin dulap si de ceva vreme fiecare dintre ei raspunde noilor vremuri in felul in care stie mai bine. Unii aleg sa faca smenuri in continuare cu riscul sa fie prinsi in timp ce altii au renuntat la smenuri si au inceput sa puna lucrurile in ordine in tara asta.

Indiferent ce urmeaza, eu ma bucur totusi ca procurorul general al Romaniei a ales cu grija tabara cu care sa se alieze.

Cateva randuri despre frica

foto via Tumblr

 

Lasă un răspuns