Marius scrie (si nu e singurul) despre o posibila iesire a Frantei din UE in contextul alegerilor prezidentiale din acest an si imi dau seama ca toata treaba asta e privita oarecum apocaliptic.
Cred ca inainte de toate e bine sa plecam de la premisa ca UE, asa cum e ea acum, are o problema si s-a departat destul de mult de la idealul propus. Ca orice problema, rezolvarea presupune recunoasterea, analiza si asumarea problemei respective.
Ba mai mult inainte sa existe un acord bun in orice domeniu e nevoie de o polemica constructiva care sa ajute la gasirea unui numitor comun. Indubitabil lucrul asta e greu de realizat in contextul actual, dar nu imposibil.
Apoi e musai sa ne delimitam de a asocia Brexitul care a reprezentat in fond un referendum de alegeri prezidentiale. La un referendum poporul mandateaza parlamentul sa legifereze si sa puna in practica vointa poporului in timp ce la alegerile prezidentiale poporul mandateaza un politician care sa duca la bun sfarsit o serie de prerogative impuse de constitutie.
E o diferenta majora intre cele doua concepte de vot si tocmai de aceea am scris anterior ca Spania ar putea sa iasa in UE doar in urma unui referendum similar cu cel de la Brexit si nu in urma vreunui alt demers electoral.
Orice politician indiferent de functia pe care o ocupa si indiferent ca se afla la putere sau in opozitie poate sa aiba pretentia de a scoate tara din UE, insa pentru a face lucrul asta are nevoie de sustinerea poporului, sau ma rog a majoritatii.
Sa nu ignoram faptul ca in cazul Brexitului toate demersurile astea au fost facute de un partid de opozitie si acceptate de primul ministru in functie pentru simplul fapt ca respectivul prim ministru avea nevoie de o metoda prin care sa santajeze aliatii din UE dupa ce la randul lui a fost constrans de acestia sa faca o serie de concesii pe care nu le-a vrut.
Ceea ce s-a vazut la urne reprezinta de altfel rezultatul imixtiunii UE in politicile locale ale unui stat membru, imixtiune ce in viziunea unora violeaza notiunea de suveranitate. Problema e ca Franta a fost de altfel unul din artizanii si santajorii din UE si a constrans de fiecare data toate statele membre in afara aliatilor directi si membri fondatori (Germania si Italia) sa adopte o serie de masuri nepopulare.
Pe Franta, Italia si Germania nu le-a constrans niciodata nimeni cu nimic in UE si lucrul asta ma face sa cred ca in definitiv apocalipsa se amana.
E drept ca orice presedinte poate sa dispuna convocarea unui referendum, insa lucrul asta presupune ca referendumul respectiv sa fie avizat in prealabil de parlament si curtea constitutionala. Apoi e musai ca sa se intruneasca cvorumul si sa existe castig de cauza ceea ce intr-o tara socialista cum e Franta mi-e cam greu sa cred posibil in contextul dat.
Daca o sa se rupa in definitiv UE (eu totusi cred ca mai are timp sa se reformeze) atunci o s-o faca intr-un mod elegant, nu apocaliptic.
