As putea sa fiu un blogger de succes

Glumesc desigur, si totusi poate ca nu…

Zilele astea am revenit la primul cont de Facebook pe care l-am creat vreodata, adica acolo unde mi-am facut primii prieten dintre necunoscuti si unde am jucat Farmville pana m-am plictisit de el.

L-am abandonat la un momentdat pentru ca nu-mi foloseau la nimic doua conturi de Facebook, insa azi cand pe cel personal am facut curatenie de primavara si am eliminat pe toata lumea si toate paginile mai putin pe cei care conteaza cu adevarat si merita urmariti, am constatat ca e mult mai bine sa trec postarile automate de pe pagini, anumite share-uri sau postari pe contul secundar unde pot sa aiba un reach si un engagement mult mai mare.

Facand lucrul asta am iesit dintr-o bula, cea a profilului de Facebook tipic cu un numar restrans de prieteni alesi pe spranceana si am intrat in alta bula, cea a armatei de necunoscuti si grupuri pline de necunoscuti unde e fiecare nebun cu tema lui.

Nu m-a socat prea tare trecerea asta pentru c-a mai fost candva asa, insa m-a facut sa-mi dau seama cat de mare e diferenta intre un profil curat si altul relativ toxic.

In acelasi timp mi-am dat seama ca daca mi-as prinde mintea sa comentez tot ce vad pe profilul asta secundar as putea sa ajung un blogger de succes pentru ca masele astea de oameni pestriti sunt o sursa de subiecte inepuizabile, subiecte ce pot sa genereze polemici si chiar sa se viralizeze daca sunt abordate cum trebuie.

Un exemplu in acest sens e un individ care se mandreste cu faptul ca e tigan si ca in pofida stigmatului la care-l supune etnia si societatea in care a crescut, si-a indeplinit visul si a ajuns doctor la o clinica de prin Spania:

As putea sa fiu un blogger de succes

Problema lui, insa, e ca e agramat, ceea ce sugereaza ca locurile alea gratuite de prin facultati pentru minoritatile etnice nu sunt chiar inutile. Numai ca anii de scoala pe care i-a facut in prealabil au fost partial inutili din moment ce gramatica limbii romane pe care trebuia s-o invete pana s-ajunga la liceu n-o prea stapaneste si e cam ciudat sa vezi un doctor, ce prin definitie e un intelectual, scriind asa de prost.

Asta-i un detaliu, e drept, insa astfel de detalii sunt de obicei sesizate de societate si supuse unei judecati stricte ce in definitiv cauzeaza atatea prejudecati, iar astfel de detalii ce pot sa constituie subiecte de discutie sunt cu duiumul pe Facebook, doar timpul pentru a le dezbate lipseste cu desavarsire.

Lasă un răspuns