În urmă cu ceva vreme m-am băgat în gura lupului userist după ce i-am comentat Clotildei Armand la o postare.
Primăreasa de la Sector 1 era ultragiată că a parcat unul aiurea și n-a putut ea să treacă cu bicicleta așa că pe modelul Teniță a zis că dacă unul a parcat nașpa înseamnă că toți șoferii sunt nașpa și ar trebui să interzicem mașinile ca să fie doar biciclete și transport public.
I-am comentat atunci că e de porc treaba asta și că nici bicicleta și nici transportul public nu conferă confortul, comoditatea și siguranța unei mașini personale.
A sărit pe mine un inginer de le pa usere să-mi explice că-s prost și că stimabila are dreptate că nu mai au săracii loc de mașini pe acolo așa că m-am băgat în polemică și le-am explicat cum că practic transportul în comun e pentru săraci.
Hipstereala asta cu bicicletele și alte alea e tot pentru săraci.
Pentru corporatriști săraci de altfel.
În fine, s-au găsit vreo 2-3 trepăduși să sară în apărarea ăstora, dar niciunul n-a putut să argumenteze contrariul și anume că transportul în comun n-a fost inventat ca să aibă cu ce să meargă săracii la lucru, iar hipstereala asta cu bicicletele e ca să le dea unora subiect de discuție și gândire făcându-i să uite că sunt ținuți în sărăcie la modul intenționat.
Totuși ideea e alta, iar povestea asta cu transportul în comun a fost așa de introducere în problemă.
Realitatea e că absolut orice serviciu public apare ca o alternativă pentru săraci.
Școala, sănătatea chiar și poliția sunt alternative pentru săraci.
Bogații își duc copiii la școli private, merg la clinici private și își păzesc casa cu ajutorul unor firme de pază private și tehnologie de ultimă oră.
Săracii își duc copiii la școli publice, stau pe liste de așteptare la spitale publice și dau bani la biserică sperând că nimeni niciodată n-o să le spargă casa și-o să le fure praful de pe tobă sau că patrula de poliție ce trece din an în paște o să descurajeze hoții.
Chiar mai devreme citisem un articol pe tema asta intitulat: Școala publică, simptomul și consecința unui eșec unde practic se explică fix aceeași idee și se pune accent pe nivelul sub-standard oferit de serviciul public
Practic o analogie între serviciul public și cel privat se poate regăsi în aproape orice aspect al vieții cotidiene.
Până și în ceea ce privește administrația publică pentru că statul a pus un ghișeu cu un funcționar sictirit ca să le facă serviciul săracilor, iar săracii care au nevoie de serviciul respectiv se duc și stau la coadă, se îmbrâncesc, se înjură și scriu pe Facebook despre experiențele lor în timp ce bogații apelează de regulă la firme specializate ce se ocupă de toate formalitățile într-un timp mult mai scurt și fără dureri de cap.
Atunci când vrei să deschizi o firmă sau să înmatriculezi o mașină mergi la o firmă dinasta, dai partea leului, dai actele necesare și o semnătură și te întorci după câteva zile să-ți iei documentele finale fără bătaie de cap, nervi, cozi și alte alea.
Ori faza asta nu denotă decât un lucru și anume faptul că statul oferă alternative săracilor ca să poată să-i țină sub control.
Cât timp au alternative și nu le ghiorțăie mațele prea mult de foame nu se recalcitrează și nu se revoltă sub nicio formă.
Ba mai mult cu cât alternativele sunt mai accesibile cu atât sunt mai ușor de convins la fiecare campanie electorală.
De asta înainte de campanie au loc minuni.
Se astupă gropi, se plantează flori, apar becuri pe stradă etc.
Contrastul se vede în cartierele rezidențiale unde locuiesc diverși indivizi cu o anume putere de achiziție (cum spun spaniolii).
Și nu, nu mă refer la cartierele alea de la noroi unde unii au falsificat acte ca să poată să ia credite pe 30 de ani de sute de mii de euro ci la adevăratele cartiere rezidențiale, ălea cu portar, cu supraveghere și curățenie privată etc.
Acolo statul nu face nimic fiindcă totul e privat, iar ăia care apelează la privat n-au încredere în stat sau știu bine că statul nu prea livrează pentru că singurul lucru pe care-l face statul e că sclavagește asistații social sacrificând astfel calitatea.
Nu poți compara ghetourile pe unde trece odată pe săptămâna de gunoi și nici măcar cartiere mai spălate unde vin 2-3 bețivi de la primărie ca să dea cu mătura pe stradă cu cartierele rezidențiale gestionate de firme private.
În mod ironic o bună parte dintre ăia care aleg servicii private sunt tocmai funcționarii de rang mediu și înalt și chiar și trepădușii plimbători de hârtii care știu să se miște și să ia ceva șpagă.
Adică fix ăia care ar trebui să se asigure că serviciile statului sunt peste standardele impuse tocmai de către stat firmelor private.
Astea fiind zise pe zi ce trece ajung la concluzia că multe dintre orașele viitorului or să fie private și că vor locui în ele doar ăia care-și permit s-o facă.