Sambata am fost la Agnita pentru a participa la Zilele Orasului. In ultimii ani am participat atat in Vrancea, de unde e Lili, cat si in Sibiu la multe evenimente de acest fel. E un bun prilej sa cuosti orasul sau comuna respectiva, dar si locuitorii ei in momentele lor de fericire. Zilele Orasului Agnita au fost un astel de prilej.
Noi nu am stat decat sambata, desi programul a inceput de vineri pana duminica. Cum prima parte a zilei nu oferea niciun program artistic doar terasele si jocurile de balci am decis sa mergem cu prietenii si nasii nostri prin jurul orasului.
Primul popas a fost la ceea ce credeam noi ca este centrul Romaniei. De altfel si placa asa il arata, desi monumentul aferent este ridicat la mijlocul secolului 19 in cinstea terminarii drumului. Acasa ne-am documentat si am aflat ca centrul Romaniei este intr-adevar langa Agnita, dar nu acolo unde era marcat pe drum ci pe un camp mai departe. Promit sa mergem si acolo data viitoare cand ajungem in Agnita! Oricum am facut poze si am admirat peisajul. Apoi am trecut prin Dealul Frumos si Merghindeal. De aici am cotit pana la Saraturi. Putini stiu ca acea locatie era o tabara pioniereasca si loc de distractie pentru cei din Agnita. Acum e o ruina. Pozele o arata. Si eu si Costin (nasul nostru) am fost acolo cand eram adolescenti. Acum ne-a cam lovit tristetea de situatia jalnica a locului. Chiar ne-am lamurit a mia oara de ce fuge tineretul de Agnita. Pai nici disctactii, nici de munca, nici …
Ne-am intors in Agnita unde am luat masa in familie. Apoi ne-am jucat cu, probabil, cel mai batran ciine din Agnita care are 91 de ani (omenesti, adica 13 ani de ciine). Ciinele Bonzo a trecut prin multe in viata si a devenit resfatatul familiei. Unii spun ca e extraterestru dupa cum arata, dar lui Bonzo nu ii pasa.
Am mers apoi in centru pentru a participa efectiv la Zilele Orasului. Cum programul artistic incepea de la ora 19 cam pe atunci am ajuns si noi. Oricum nu ne ineresa asa mult programul ci sa vedem oamenii, standurile, jocurile de balci si terasele.
Atmosfera era de sarbatoare, lumea se strangea tot mai multa odata cu venirea serii. Am remarcat ca doar tiganii (rromii) din zona isi pastreaza portul traditional la zi de sarbatoare. Romanii erau deja occidentalizati si de, la oras. Dar tiganii, care erau foarte multi, pastrau palariile negre si camasile albe cu pantalon negru la barbati si femeile cu rochiile colorate asa de frumoase. Copii, tineri si adulti tiganii se distrau de minune la jocurile de balci. Era o atmosfera relaxata. Erau si romani si sasi si maghiari. Si mai erau si tiganii care se imbracau occidental. Dar tot farmecul pentru mine si Lili erau tiganii traditionali. De altfel in judetul Sibiu gasim cele mai multe comunitati tiganesti care inca pastreaza portul si traditiile.
