Viaţa, sensuri şi nonsensuri

Am revenit pe blog de puţin timp, dar nu cu acelaşi patos ca pe vremuri. Nu prea am timp de blog, pentru că vreau să trăiesc în puţinul timp liber. Viaţa este importantă, atât timp cât este trăită. Altfel riscă să treacă pe lângă noi, cu serviciu, activităţi casnice etc. Riscăm să uităm să trăim. Să ne bucurăm de micile plăceri vinovate sau nevinovate. Să descoperim noi pasiuni, sentimente, dorinţe, idei… Să te trezeşti dimineaţa şi în goana spălării, îmbrăcării şi plecării la muncă să te opreşti deodată doar pentru a te uita pe geam la cerul înnorat. Sau la prima rază de soare ce răzbate….

Să munceşti la foc continuu, dar să te opreşti să te gândeşti la o amintire frumoasă sau la o proiecţie… Să îţi imaginezi că urci pe munte sau stai culcat în iarbă cu faţa la stele.

În goana nebună ce societatea actuală ne-o impune prin propria viaţă, trebuie să luăm pauze. Multe pauze. Mai scurte, mai lungi… dar dese. Altfel riscăm să murim fără a fi trăit. Sau să trăim fără să ştim.