Este clar deja: a înnebunit România cu tot cu români. Mai greu să cred că o ţară poate să îşi piardă minţile… totuşi este posibil. Încep să boicotez televizorul cu excepţia unor filme de seară-noapte. Mi-e silă să văd cum Sorin Ovidiu Vântul devine peste noapte victima unui sistem politic, şi lumea îl plânge, deşi uită că a FURAT de la sute de mii de români miliarde de lei. Lumea uită cum după colapsarea FNI, Ilie Carabulea şi mulţi alţii şi-au retras banii depuşi… în timp ce restul îi aşteaptă şi după 10 ani.
Au înnebunit şi vecinii, de urlă zi de zi unii la alţii şi îi aud noapte şi zi prin pereţii subţiri. Au înnebunit şoferii în trafic… se omoară unii pe alţii.
Trăiesc într-o Românie în care valoarea este aruncată la gunoi sau se dă cu ea de pământ. O Românie în care non-valoarea devine model promovat de televiziuni, devenite la rândul lor, etalon social. Astfel figuri de moguli, îmbogăţiţi ilegal cu toţii pe spatele poporului român, devin victimizate. Azi mâine ne vor cere bani, să facem vreo chetă publică pentru salvarea lor de la faliment. De altfel asta facem de ani buni, prin măsuri guvernamentale ni se impune să plătim toate tunurile date de alţii.
Nebunia unei naţiuni este concluzia mea. Nu sunt medic să pun diagnostic, dar ca om mă revoltă starea poporului unde m-am născut. Şi aşa este şi normal. Să ne revoltăm. Ce este de făcut? Emigrarea? Revolta? Pasivitatea? Ca popor, am ales pasivitatea… Tot mai mulţi aleg emigrarea definitivă sau temporară (munca în străinătate este o formă de emigrare temporară ce poate deveni definitivă). Revolta nu o mai alege nimeni, Poate un Dan Puric sau alţii, oricum nebăgaţi în seamă. Manelizarea este un semnal. Precum cancerul România este cuprinsă de nebunie.
Sunt câteva idei… ar fi multe altele de spus despre nebunia unei naţiuni. Cert este că suntem bolnavi, în fază terminală. Nu vom muri, ci vom înnebuni de tot!