Pentru ca zilele acestea m-am apucat de o indeletnicire draga mie mai demult aceea de a face puzzle-uri va scriu azi despre viata ca un imens puzzle.
Cand cautam piesele acelea mici, incercand sa le potrivesc ma gandeam ca si viata noastra seamana mult cu aceasta indeletnicire.
De cand ne nastem si pana murim suntem un urias puzzle atat pentru noi insine, cat si pentru cei din jur. Incercam de mici sa ne compunem intr-o forma perfecta. In acelasi timp parintii si prietenii, rudele si vecinii, profesorii si cunoscutii vin si aduc si ei bucti de puzzle pentru a ne constitui in ceea ce suntem la maturitate.
Dar nici atunci jocul nu se termina. Nu suntem completi. Incercam sa maia ranjam piesele poate iese mai bine la servici sau in viata personala. Prietenii, familia, cunoscutii, colegii vin si ei cu piese. Si viata noastra ea forme diverse. oricat credem ca stim cum va fi intodeauna e loc de surprize mai mici sau mai mari, mai dese sau mai rare.
Si imbatrinim si continuam sa punem piese, nepoti, rude disparute, prieteni ingropati pana disparem si noi.
Toata viata ne punem si ni se pun piese de puzzle, asa cum si noi punem piese altora. Si din toate vietile noastre se compune omenirea si istoria. Fiecare o construim printr-un joc de puzzle. Ni se pare ca e vorba doar de noi, dar de fapt e vorba de intreaga omenire.
Unde sa pun urmatoarea piesa?
Mălin