Literatura de week-end

Am observat ca sambata si duminica am inclinatii poetice sau poate doar aloc mai mult timp sufletului decat mintii. Toata saptamana, fiind la servici, ne gandim la cele de acolo, dar in week-end ne facem in sfarsit timp si pentru noi. Imi place sa imi amintesc de vremea cand m-am indragostit de Lili, de perioada liceului sau de unele aventuri in muntii Romaniei alaturi de Mitza.
Am scris poezie din clasa a 8-a, am devenit prolific in liceu, am cam lasat-o balta in facultate si m-am reapucat in 2006 pentru scurt timp. Dar nu am publicat aceste poezii, cu o exceptie in revista liceului. Asa ca mi-am zis ca e bine sa mai postez literatura de week-end pentru delectarea sufletului (asta si daca n-ati avut bani de Targul Gaudeamus sau in general cartile vi se par scumpe).

Aşteptare

Târziu mă îndrept spre stele şi îmi amintesc de noaptea ce mă învăluie
dincolo de timp
şi mă gândesc la ea – seară de mai cu parfum de ploaie –
oare ce face acum? Se ascunde între stele…
Pierdut pe drum în noapte
sunt.
Mă rătăcesc pe străzi pustii într-un oraş străin
asflatul îmi este duşman şi prieten – mă plimb
Oare unde eşti? Clipe mă doboară…
Un copac inverzit şi plin de flori se apleacă încet spre mine
împins de la spate de vânt
Printre case mai zăresc o lumină – Licărul ochilor tăi unde luminează în seara asta?
Verdele crud al copacilor mă amăgeşte în această seară
cu stele nebune ce fug pe cer ca nişte copile cu pletele despletite
şi noaptea împresoară poetul şi oraşul străin
Unde dormi în noapte asta?
Mă amăgesc în zadar cu parfumul verdelui crud şi cu stelele mele nebune
nu te găsesc în ele…dar te aştept pe străzile oraşului străin
noapte de noapte până ce ai să vii.

Dor de tine

Mi-e dor de tine dimineaţa
Când la birou deschid calculatorul
Când îmi prepar cafeaua
Când scriu rapoarte
Cînd vorbesc la telefon
Când ies în pauza de prânz
Când mă reapuc de lucru
Când plec de la servici.

Nu mi-e dor de tine seara
Când te iau în braţe
Când te sărut
Când te mângâi
Când fac dragoste cu tine
Când mă dezmierd în braţele tale
Când adorm cu tine
Când mă trezesc cu tine.

Spre seară iubita …

Spre seară iubita mea se întoarce ACASĂ
Este obosită de servici
Şi fericită că mă vede

Spre seară mă întorc ACASĂ
Obosit de servici
Şi fericit că o văd pe ea

Seara ne uităm ACASĂ
De oboseala de la servici
Şi ne bucurăm de fericirea de a fi împreună

Noaptea ACASĂ
Este linişte şi dragoste
Până în zori când ne îndreptăm cu greu spre servici.

Ieri am gătit…

Ieri am gătit!
Am luat două cuburi de gheaţă şi le-am întins încet pe pântecul tău
Apoi le-am amestecat cu sânii şi le-am lăsat să se scurgă pe frunte
Am turnat frişca peste picioare şi am întins-o cu limba pe pulpele tale
Căpşunile le-am tăiat în două şi le-am aşezat pe sfârcuri
Cireşele ţi le-am prins de urechi
În păr ţi-am turnat petale de trandafir
Uleiul de măslin l-am turnat uşor peste piept şi l-am întins cu palma
Apoi am început să mănânc…
Ce gătim deseară?

Credeam că nemurirea…

Credeam că nemurirea înseamnă fericirea absolută
până te-am cunoscut.
Acum cred că o clipă de fericire
înseamnă mai mult decât nemurirea.
Îngerii nemuritori sunt nefericiţi…în templul lor
Oamenii aleargă peste tot după nemurire şi nu o găsesc.
Nemurirea mă evită din gelozie
când mă vede fericit.
Eu râd chiuind la îngerii care caută fericirea
şi la oamenii care fugăresc nemurirea.
Sunt muritor şi fericit…atât de fericit că nu aş face schimb cu îngerii…

Înger şi Om

Când îţi deschizi aripile spre cer
Mihail te dojeneşte că nu îl asculţi
Şi te repezi printer muritori
Să-ţi cauţi fericirea.

Mă ridic din pământ
Şi Gabriel se luptă să mă doboare la loc
Dar nu mă poate opri din avântul meu
Spre fericire.

Cobori încet căutând
Te caut şi eu înspre nori

Mă vezi o clipă şi te aşezi lângă mine pe un vârf de munte
Cu braţele te învălui
Râdem…
Dumnezeu se apleacă să ne audă
Râdem….
Şi râsul nostru aduce fericire
La oameni şi îngeri.

Pe o sfoară…

Pe o sfoară aseară am pus ura la uscat
La uitare
Am scos din dulap iubirea – păstrată la naftalină –
Şi am scuturat-o bine să îi dau culoare
Am îmbrăcat ultima cămaşă de dragoste
Şi mi-am pus pantalonii pasiunii
Apoi m-am uitat în oglindă
Şi de cealaltă parte erai tu
Cu o rochie albă de fericire
Am întins mâna spre tine
Şi mi-ai prins-o uşor
Apoi m-ai tras înăuntru

PS: Poezii din 06.06.’06

1
Lasă un răspuns

1 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
0 Comment authors
newest oldest most voted
Anonymous

Buna inspiratia de a scoate la lumina poeziile astea… Sa fie oare adevarat? Arta, la fel ca si vinul, cu cat e mai veche cu atat e mai “buna”? Poate nu e o comparatie foarte inspirata… e prima care mi-a venit in minte…oricum “literatura ta de weekend” a reusit sa aduca soare intr-o zi anosta la birou…printre facturi, chitante, calcule…WE WANT MORE!!!