Unde ne sunt ziaristii?

(Drept la replica )

Comentariul Mazemania: Public aici un drept la replica al Ioanei Frunzescu in urma unui articol publicat in Sibiu Standard. Ioana sustine ca articolul e mincinos. In articolul incriminat se spune ca si-a dus fiul la piesa Lulu din cadrul Festivalului de Teatru, desi piesa era interzisa celor sub 16 ani. Fiul ei, Serghei, are 3 ani. Realitatea e ca autorii articolului nu erau la piesa din propriile declaratii, si au aflat stirea de la cineva din sala. Halal surse. realitatea e ca Serghei nu a fost la piesa deloc! Trist e ca Sibiu Standard a uitat sa publice la timp online si tiparit dreptul la replica, asa cum legea si deontologia prevede. Asa ca ofer spatiu aici pentru drept la replica scris de Ioana in numele fiului sau de 3 ani, Serghei, cum spune chiar ea.

Citesc cu stupoare, desi credeam ca n-o sa ma mai mire nimic la cei care sunt angajati sa scrie pe la unele ziare din Sibiu, in Sibiu Standard– 9 iunie 2008, un text intitulat – Na, poftim public!, semnat de Stefan Dobre si de Traian Deleanu. (oare cum l-au scris?Fiecare cate un rand, cate un cuvant si apoi le-au amestecat sau…?) Din pacate, ce-a iesit nu e text de presa pentru ca nu e verificat din trei surse, nu e verificat deloc, ba e chiar o povestire SF draguta, daca nu ar fi vorba de o obraznicie fara margini. Sa va spun de ce, dragi prieteni sibieni, care mai aveti timp sa cititi asemenea texte. Pentru ca scriu de mine, Ioana Frunzescu, care ar fi lipsita de “bun simt”? Nu… Pentru ca sunt la categoria “exemple de reprezentanti ai publicului care nu au facut deloc cinste Festivalului”? Nu… Sunt obisnuita cu impertinentele unora pe care ii deranjez, in general vorbind. Deci, pe niste baieti care scriu cateva litere, cuvinte si isi castiga existenta din asta, daca asa trebuie… ii iert. Dar, cand nu le e de ajuns si se leaga de baietelul meu de trei ani, inutil si impardonabil, nu pot nici sa uit, nici sa iert. Carui parinte i-ar pica bine sa citeasca asa ceva “Ioana Frunzescu a venit la spectacol (E vorba de LULU, interzis tinerilor sub 16 ani-nota mea), cu baietelul, care nu avea mai mult de 7 ani.” Si, cica, “la pauza, nu stia cum sa-l scoata mai repede si sa-l trimita acasa”.

Minciuni pe toata linia, eu fiind actrita stiu unde pot si unde nu sa-mi duc copilasul de trei ani si, deocamdata, il pregatesc pentru a intelege piesele de la Teatrul de papusi, nicidecum alte piese. Sigur ca am fost la Festival, dar copilul a fost doar la manifestarile din spatiul public, de pe strada. Dincolo de aceste minciuni si rautati, unii cititori s-ar putea intreba, unde ne sunt ziaristii?

Stiu ca e prea mult sa le cer celor ce-au scris aceste randuri rauvoitoare la adresa mea si a copilului meu de trei anisori (care nu stiu sa le fi spus sau facut vreodata ceva necuviincios!) sa se poarte cu bun simt si sa fie profesionisti in ceea ce scriu, verificand daca nu cumva scriu baliverne si striga sus si tare de libertatea presei de care ei isi bat joc.

Nu o sa pot crede, insa, niciodata ca asemenea texte sunt platite gras de persoane din umbra, care ii folosesc pe acesti tineri ca pe niste marionete, pentru a se razbuna pe oameni cunoscuti in Sibiu, care deranjeaza mafia sibiana prin atitudine si lipsa compromisului murdar. Nu-i asa ca noi, sibienii, nu putem crede ca se intampla asa ceva prin intermediul presei? Suntem visatori sau, pur si simplu, avem bun simt?

Si pentru ca mai cred in dramul de demnitate din fiecare om si in dreptul de a gresi, nu astept decat sa isi ceara scuze in mod public, asa cum si minciuna denigratoare a fost tot publica, pentru cele scrise.Asta dupa ce vor intreba chiar in Teatrul Radu Stanca si vor afla cu certitudine ca au gresit.

In rest, numai de bine

Ioana Frunzescu, in numele lui Serghei, copilasul de trei ani caruia nu-i place minciuna.