„Deşteaptă-te, române!” este, din 1990, imnul naţional al României. Acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el. La fel s-a întâmplat şi în timpul revoluţiei anticomuniste din 1989, când practic instanteneu şi generalizat a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.
Oare sibienii mai stiu acest imn?
Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarta,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noaastre piepturi pastram cu fala-un nume,
Triumfator in lupte, un nume de Traian!
Inalta-ti a ta frunte si cata-n giur de tine
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupii-n stane
Batrani, barbati, juni, tineri dun munti si din campii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viata-n libertate ori moarte!” striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi patrunsi la suflet de santa libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!
O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiii-si azi mana de-ajutor,
Si blastama cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericul s-ar face vanzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand Patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
N-ajunse iataganul barbarei Semilune,
A carei plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbire,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Unitiva in cuget, unitiva-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
Preoti cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasant.
Murim mai bine-n lupta, in glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’ pamant!