Un paradox al crizei financiare

In ceea ce priveste criza financiara care aparent a trecut, desi a facut-o pe datorie ca si cu alte ocazii, mai toti avem impresia ca totul se rezuma la faliment si saracie, insa un studiu publicat recent ne dovedeste oarecum contrariul.

Astfel, conform unor savanti, firmele din Spania au inregistrat in perioada 2006-2014 o crestere cu 14% a productivitiatii, dupa ce au concediat 21% din angajati.

Ori asta e la prima vedere un paradox pentru ca e absurd ca intr-un moment de crestere economica sa ai productivitate mai mica decat in criza, desi ai mult mai multi angajati care teoretic ar trebui sa contribuie la cresterea productivitatii.

Numai ca studiul asta releva fata interesanta si utila a crizei care vine ca un fel de corectie in ceea ce priveste calitatea angajatului si productivitatea.

Fortate de criza firmele au inceput sa puna pe liber acei angajati care practic parazitau firma, iar in locul lor au angajat pe alocuri oameni mai seriosi care prin profesionalism si experienta reuseau sa-i inlocuiasca pe ceilalti.

Studiul pe care l-am dat exemplu mai sus face de fapt o corelatie a costurilor si e foarte probabil ca per total procentul de angajati concediati sa fie mai mare daca in definitiv s-au facut angajari ulterioare a unor oameni mai buni, cu conditii mai bune de lucru, care sa faca o treaba mai buna decat grupurile concediate.

Treaba asta ne sugereaza faptul ca in definitiv crizele au si parti pozitive, nu doar parti negative, iar una dintre partile pozitive e fix paradoxul asta.

Apropo de subiect, cititi aici o poveste (via Vali) care explica si justifica pe deplin nevoia de astfel de crize pentru ca firmele sa se poata lepada de incompetentii si ticalosii care ar putea sa distruga, la propriu, viata angajatilor model.

Un paradox al crizei financiare

Lasă un răspuns