Totul are un pret

Screen Shot 2017-09-03 at 06.41.00

Sau mai bine zis, cum au ajuns unii sa comercializeze cu tragedia altora.

Prima data cand am remarcat ca s-a facut comert profitabil dintr-o tragedie a fost in cazul redactiei Charlie Hebdo care dupa ce a fost tinta atacului terorist s-a apucat sa scoata volume ca sa ajunga la toata lumea. Nu mai tin minte daca au dublat la vremea respectiva si pretul sau nu, dar stiu ca s-au certat pe urma la imparteala banilor cam la fel cum fac preotii ortodocsi in fiecare parohie de doi sau mai multi.

De atunci si pana acum au publicat niste coperti si probabil si articole (nu stiu pentru ca nu-i citesc) de-a dreptul polemice si/sau revoltatoare cu ocazia fiecarei tragedii, ultima isprava asociind inundatiile din Texas cu neo-nazismul.

Ei spun ca fac umor, dar abordarea lor nu poate sa fie incadrata nici macar la umor negru pentru ca prin felul in care abordeaza astfel de subiecte nu fac decat sa dea de inteles ca ei reprezinta o rasa superioara, intocmai asemeni celor care au intr-un fel legatura cu tragedia unor oameni independenti de tumultul creat de niste idioti care cred ca totul li se cuvine fie ca vorbim de lumea larga, de o tara anume sau chiar de o mica localitate de provincie.

Astora le urmeaza indeaproape producatorii de kitsch de prin zonele turistice. Daca v-ati facut vreodata concediul altundeva decat la  bunica la tara atunci cu siguranta ii stiti pentru ca au tarabe pe marginea drumului si uneori invadeaza cu nesimtire trotuarul ca sa-si promoveze marfa ce de obicei se rezuma la brelocuri, tricouri si alte suveniruri ieftine. Spun ieftine pentru ca pana acum niciun tricou cumparat la colt de strada n-a rezistat mai mult decat cateva luni.

Producatorii de kitsch sunt indubitabil cuplati la realitatea cotidiana si-si adapteaza vitrina in functie de trendurile actuale, chiar si atunci cand e vorba de o tragedie. Asa se face ca dupa atentatele din Barcelona si Cambrils si manifestatia masiva la care au participat o serie de personalitati locale si nationale sub motto-ul No tinc por (tradus din catalana inseamna Nu imi este frica), au aparut tricouri cu acest motto la pretul de-a dreptul modic de 45 de euro.

Oarecum in acelasi registru e demn de mentionat si faptul ca au aparut pe piata o serie de tricouri cu una din replicile purtatorului de cuvant al Mossos d’Esquadra de la o conferinta de presa ce intamplator s-a transformat in trending topic pe twitter, si ca negustorii de kitsch care au facut respectivele tricouri si le promoveaza chiar si pe AdWords ca sa se asigure ca le vand:

Din fericire astia vand tricourile la doar 15 euro, probabil si fiindca replica maiorului Trapero, oferita unor jurnalisti, n-are atat de multa greutate precum motto-ul folosit de ceilalti.

Nu stiu cum sunteti voi, insa mie astfel de atitudini imi provoaca oaresce sila.