Ultimele zile am ramas imobilizat in casa din cauza unui virus ce se pare ca mi-a pus gand rau… Am avut timp intre tuse, febra si stranuturi sa ma gandesc la oameni, la mine, la noi, la omenire.
Cand esti bolnav, si stii asta, cazi intr-o stare de apatie combinata cu depresie. Incepi sa te gandesti la tot felul de lucruri la care nu ai avut timp sa filosofezi ca erai la servici sau mereu ocupat cu ceva mai important. Momentele astea cand te gandesti la tine, la cei din jurul tau, la oameni sunt foarte importante. Pacat ca nu sunt mai dese. Ar trebui sa ne impunem sa gandim mai des. Sa avem o data pe zi o ora sau macar 30 de minute de gandire. Sa nu actionam pur si simplu. Sa stam si sa gandim. Dar nu facem asta prea des. Doar cand boala ne impinge la pat, credem ca avem ragaz si pentru noi. De fapt boala ne spune: „Nu ai avut grija de tine la timp, acum te fac eu sa ai grija de tine!”
Ma gandesc la oameni. Ma gandesc ca nu invatam ca masa de oameni nimic din istoria noastra sau cea universala. Mai mult nu vrem sa privim in jurul nostru si sa gandim. Sa nu mai lasam pe altii sa gandeasca pentru noi, sa gandim noi. Sa analizam, sa punem in balanta.
Azi romanii merg la vot. Merg, voteaza, dar, din pacate, nu si gandesc inainte. Exista un automatism social ce se resimte inca la 18 ani de la Revolutie. Acelasi automatism de a merge la vot in comunism si a vota 99,8 % candidatul unic. Cine ne oprea sa punem 2-3 stampile sa anulam votul. Sa fie 99% voturi nule? Dar nu, noi votam… Apoi in 1990 si 1992 am votat ce am vazut la TV. Apoi ni s-a spus de schimbare si am votat schimbarea in 1996, dar nu ne-a placut. A fost prea greu pentru creierele noastre sa toleram schimbarea. Asa ca ne-am intors la ce stiam mai bine. La Sibiu situatia a fost un pic diferita, ca timp. Dar in esenta traim acum ceea ce vedeam in anii 80 cand mergeam cu tatal meu la vot. Automatism. Noi nu mai gandim, noi doar votam, odata la 4 ani.
Trist e ca ma voi face bine in cateva zile (oare un semn al Universului ca m-am imbolnavit ciar in aceste zile? sa nu fiu paranoic….). Si mai trist e ca multi votanti de azi ma vor cauta in lunile ce urmeaza, cand laptele si mierea promise in campania electorala vor disparea. Ma vor cauta sa se planga ca sefii alesi nu ii asculta, nu le dau dreptate si ei nu mai stiu ce sa faca. Ii ajut mereu, le spun sa se gandeasca mai bine odata la 4 ani si in aceasta perioada. Ei zic, da, da, apoi uita…si istoria se repeta. Oare are sens?
Dar gandesc asa pentru ca sunt bolnav. Macar eu sunt fizic bolnav azi de alegeri, alti sufera de o alta boala….automatismul! (Welcome 1984!)
Abia astept sa se numere voturile, sa fie alesi noii sefi ai comunitatii si sa vad implinirea tutror promisiunilor electorale! La anu’ si la multi ani!