Politicienii aflati zilele acestea in campanie se bat cu pumnul in piept cat de sibieni sunt ei sau cat iubesc ei Sibiul. Se bat in piept si declama in presa si pe site-urile proprii cat de mult au ajutat ei orasul si locuitorii sai. Sunt sigur ca au ajutat UNII locuitori, prietenii lor, relatiile lor de afaceri, acolitii.
Sa va povestesc doua intamplari:
2000, in preajma Craciunului – organizam cateva standuri in Sibiu pe langa magazinele Alcomsib pentru a strange fonduri de la cetateni pentru familiile sarace cu copii din Sibiu. Fondurile erau atent gestionate si organzatia deja cunoscuta. Un Mos Craciun suna din clopotel si strangea bani de la cei ce vroiau sa dea pe sistemul american pe care il vedeti prezentat in filme. Cine dona bani? Iesea o babuta cu traista pe jumatate goala, abia mergand si se oprea, citea si dadea 10.000 lei (cum erau banii pe vremea aceea, 1 leu azi). Treceau cupluri de 50-60 de ani, imbracati simplu si dadeau 10.000 lei sau mai mult. Si din cand in cand ieseau din magazin un barbat la 35-40 de ani cu 7-8 plase grele pe care le punea in Jeep-ul tras pana la usa magazinului, pe trotuar si nici nu se uita la standul cu Mos Craciun…. Era iarna 2000 si deja alegerile au trecut in acel an.
2008, azi – aruncam cateva pungi de gunoi la tomberoane si vad ca din unul ies capetele a doi copii de vreo 7 ani. Cautau mancare in gunoi. Au mai venit persoane sa arunce gunoiul si ori nu ii bagau in seama, ori o doamna ia luat la rost sa nu faca mizerie. M-am oprit socat. Apoi mi-am dat seama ca nu pot face nimic pentru ei, dar aveam la mine banane ce tocmai le cumparasem. Le-am dat cate una la fiecare. „Sa mancati voi” le-am zis, stiind mafia ori parintii care exploteaza acesti copii si le iau si banii si mancarea primita (apropo de aia nu dati bani pe strada la cersetori, daca vreti sa ii ajutati dati-le mancare!). Copii s-au uitat mirati la mine „Pentru noi?!” a intrebat unul. „Da, pentru voi! Sa mancati acum.” S-au mai uitat dupa mine cum plecam de langa ei si tot nu le venea sa creada, apoi au dezvelit bananele si au infulecat.
Gestul meu a fost unul banal, dar sincer, precum gestul acelei batrane sau a cuplului din povestea anterioara. E gestul multor sibieni care inca tin la aproape lor.
Probabil ca un politician nu e capabil inca in Romania de gesturi simplem dezinteresate. Pentru ei conteaza alegerile s vizibilitatea. Conteaza sa ingrase porcul in ajun si apoi sa se lafaie in noile fotoluri de deputati si senatori.