Preotii tind sa devina noii bancheri

Stiti ce anume a declansat criza economica din 2008 peste tot in lume? Daca nu stiti va explic eu asa pe intelesul tuturor ca sa pricepeti pentru ca-i foarte simplu de inteles.

Criza economica a fost generata de bancheri, care au dat credite la oameni si companii insolvabile, iar acest lucru a creat instabilitate pe piata si a dus la o reactie in lant. Problemele au aparut cand banii au fost inlocuiti cu orele de munca si cu capacitatea clientului de a lucra (sanatos, mare si tare) timp de 30 de ani pentru a putea plati o casa.

Cererea mare de pe piata a dus la umflarea preturilor si astfel s-a ajuns la o situatie paradoxala in care oameni ce abia-si intretineau familia din doua salarii minime pe economie faceau credite cu grade de indatorare de pana la 75%, dobanzi aberante de pana la 25% ca sa cumpere case si masini a caror valoare era umflata de cererea de pe piata cu cel putin 50%.

Treaba asta nu s-a intamplat exclusiv in Romania ci a fost de fapt efectul unor politici absurde si ipocrite atat din partea guvernelor cat si din partea celor care numara banii.

Faptul ca fiecare salahor era considerat solvabil de catre o banca si asta-l indreptatea la un credit sau altul a alimentat indirect alte sectoare ale economiei si astfel spre astfel de sectoare s-au indreptat speculatorii care sperau sa obtina rapid profit pe o piata extrem de instabila. Asa s-a ajuns din SUA, prin Spania si pana in Romania la renumitul “boom imobiliar” al carui colaps a detonat reactia in lant ce a produs criza economica.

Ce s-a intamplat face obiectul unei ratiuni matematice de clasa a V-a ce ar putea sa fie inteleasa de oricine vrea in fond sa inteleaga de ce lacomia tuturor a ajuns as produca o prapastie intre clasele sociale si sa sporeasca volumul saracilor. Astfel, niste oameni care faceau bani prin diverse metode (asigurari de tot felul, fonduri de pensii private, cercetare stiintifica si medicala, depozite bancare ale populatiei etc.) neavand altceva mai bun de facut cu banii aia (cum ar fi eliminarea saraciei in randul copiiilor sau finantarea unui sistem de asigurare a hranei si asistentei medicale gratuit pentru toata lumea) s-au gandit sa-i reinvesteasca pentru a scoate un profit si mai mare de pe urma lor. Astfel au finantat diverse banci pentru a acorda credite pe termen lung populatiei. In acelasi timp, pentru a-si vinde si mai activ produsul (adica creditul) au acordat bancherilor o serie de bonusuri (in anumite cazuri mergand chiar pe un sistem piramidal) si i-au motivat astfel sa vanda credite cu orice pret.

Lucrul asta, alaturi de reclamele frumoase de la TV (alea de genul “tu cu cine faci banking?”) au atras de indata oamenii din clasa de mijloc ce picau in plasa bancherilor cam ca mustele pe hartia aia lipicioasa. Foarte multi dintre ei erau constienti de faptul ca nivelul lor salarial (situat intre minimul si mediul pe economie) nu le permite sa economiseasca suficienti bani incat sa-si cumpere dupa 10, 20 sau 30 de ani de munca o casa. Si astfel au incercat sa insele sistemul de creditare luand un credit de nevoi personale de la o banca pentru a-l da drept avans in contul unei case atunci cand contracteaza credit imobiliar pe 30 de ani de la o alta banca. Sunt ce-i drept si oameni care n-au incercat sa fenteze sistemul astfel, insa s-au imprumutat din diverse surse pentru ca nu aveau cum sa finanteze avansul respectiv.

Ori finantarea avansului din fonduri proprii trebuia sa constituie primul criteriu de solvabilitate al clientului. Bancherii stiau asta si stiau cine si cum isi finanteaza avansul pentru casa, dar orbiti de bonusurile pe care le primeau s-au grabit sa acorde credit de zeci sau sute de mii de euro oricarui neica nimeni. Desigur, multi vor spune ca vina apartine exclusiv bancii care a acordat creditul pentru ca si-a asumat riscul respectiv, insa de fapt vina apartine de drept bancilor centrale care la randul lor au inchis ochii la astfel de practici si au permis un grad de indatorare si o dobanda efectiva ce depasesc cu mult capacitatea unui angajat de clasa medie. La randul lor, bancile centrale aveau ca scop profitul si astfel inchideau ochii pentru ca la randul lor incasau bani de pe urma asta. Si acolo, ca si la bancile comerciale era vorba de fel de fel de bonusuri si incentive ce stimulau lacomia.

Doar ca cei din spatele bancilor n-au inteles o serie de aspecte logice si astfel au ajuns sa provoace un colaps economic:

  • Firmele, care aveau nevoie mai mare de bani pentru a se finanta si a se extinde creand astfel noi locuri de munca nu beneficiau de aceleasi “privilegii” la finantare precum persoanele fizice, desi teoretic o firma cu un patrimoniu si o oarecare vechime e mult mai solvabila decat o persoana fizica oarecare.
  • Volumul celor care erau capabili sa contracteze un credit era relativ limitat, pentru ca atunci cand firmele nu obtin finantare sa creeze locuri de munca si cand guvernele nu ofera niciun fel de facilitati fiscale pentru a atrage investitori e normal ca volumul de potentiali clienti ramasi pe piata sa fie invers proportional cu numarul de credite acordate deja
  • Unul care s-a inhamat la un credit de zeci de mii de euro pe 30 de ani, adica mult mai mult decat poate duce trebuie sa faca compromisuri si astfel renunta sa mai cumpere lucruri ce nu-i sunt necesare, renunta la concedii, renunta la masa saptamanala in oras si poate ca renunta si sa mai foloseasca masina preferand transportul in comun. Desi asta pare un factor irelevant, e lesne de inteles ca in astfel de cazuri consumul e afectat direct pentru urmatorii 30 de ani. Si cand vorbim de un individ impactul asupra economiei nu-i chiar asa de mare, dar cand vorbim de cateva sute de mii parca nu mai e la fel de roz situatia.
  • Scaderea consumului, provocata de auto-subjugarea unora datorita lacomiei coroborata cu existenta unor sisteme corupte de guvernamant si lipsa de facilitati fiscale sau finantare pentru firme duce la probleme majore de lichiditate pentru firme si lucrul asta poate sa provoace fie faliment fie disponibilizari. Ironia face ca tocmai cei disponibilizati in astfel de situatii sa fie in foarte multe cazuri si cei care si-au luat credite cu mult peste capacitatea lor, ceea ce transforma creditele respective in investitii proaste din partea bancilor, investitii ce nu aduc profit vizibil si ce pun in pericol stabilitatea sistemului mamut creat in jurul bancii. Asa se ajunge la comasare de sedii bancare, la fuziune si disponibilizari si in randul bancherilor, multi dintre ei la randul lor cu credite.
  • Toate aspectele de mai sus duc invariabil spre un blocaj al pietei, pentru ca pentru fiecare rata restanta bancilor li se reduce cash-flow-ul si pentru fiecare credit acordat se reduce plaja de potentiali client in timp ce speculatorii se apuca sa inunde piata de oferte fara sa existe vreo cerere concreta. Pe masura ce numarul de credite acordate creste si numarul de potentiali clienti scade in ton cu consumul pe alte sectoare ale economiei, capacitatea speculatorilor imobiliari de a vinde ceea ce s-a construit scade pana la o limita insuportabila.
  • Ironia economica face ca si speculatorii sa construiasca zecile de mii de locuinte tot pe baza unor credite emise fara un plan de afaceri bine definit si fara sa existe certitudinea unei solvabilitati concrete. Toate astea duc spre blocajul pietei, blocaj ce face ca dezvoltatorii sa nu mai poata sa vanda si sa intre la randul lor in incapacitate de plata. De aici rezulta noi disponibilizari masive, disponibilizari ce afecteaza un sector urias al economiei si care adanceste si mai mult criza in care se adancesc bancile.

Incapacitatea bancilor de a recupera banii conform planului initial duce automat la incapacitatea bancilor de a mai finanta alte sectoare ale economiei. Disponibilizarile produc somaj in masa si pun presiune pe bugetele de stat, bugete subrezite de coruptie si de o gestiune impertinenta a banilor. De aici si pana la colaps nu a fost decat un pas si cei care urla in ziua de azi ca nu-si mai pot plati creditele ar trebui sa se gandeasca bine c-au pus umarul la situatia asta atunci cand s-au indatorat peste masura.

Dar nu neaparat despre bancheri si despre criza am vrut sa scriu in articolul asta, ci despre cum ceea ce-au facut bancherii in urma cu cativa ani par sa faca preotii in zilele noastre. De ce spun asta? Ei bine am aflat ca la Sibiu urmeaza sa se construiasca inca o biserica, pentru ca probabil tocmai a absolvit vreunul scoala de popi de peste drum de Mitropolie si n-au unde sa-i dea parohie. Veti spune ca nu-i treaba noastra, ci e treaba lor si sa se descurce. Asa-i doar ca nu pot sa nu remarc cum si in acest caz lacomia tinde sa duca spre colaps.

In cazul in care n-ati aflat pe la noi pe la Sibiu (si nu numai) bisericile vechi ce reprezinta deja patrimoniu istoric sunt neglijate cand vine vorba de finantari, preferandu-se constructia de biserici noi. La Avrig de exemplu, biserica veche nu primeste nici un sfert finantare din cat primeste monstruozitatea la care se construieste de 20 de ani si care tinde sa fie o catedrala fara episcop.

Ori faptul ca finantarea pentru intretinere in cazul bisericilor vechi a scazut sau nu e nici pe departe echivalenta cu finantarea pentru bisericile noi e dovada clara ca acest castel din carti de joc construit de niste oameni lacomi scartaie si sta sa cada. Inca din 1990 si pana in prezent numarul celor care cotizeaza la biserica a scazut constant in timp ce numarul de biserici pe cap de locuitor a crescut.

Da, stiu ca sunt cateva zeci de mii care se imbrancesc pe la Prislop dupa Arsenie Boca sau la Iasi dupa Parascheva, insa in fiecare an cativa dintre ei isi muta domiciliul permanent in cimitir si locul nu le e luat de altii. Pana la urma atunci cand isi vand sufletul preotului pentru o suma de bani acesta le promite viata vesnica la 2m sub pamant si nu deasupra lui. In acelasi timp, pe fondul lacomiei la nivel inalt din cadrul BOR in randurile celor care aveau macar o farama de respect fata de biserica a cam inceput sa se instaureze scepticismul si antipatia, iar dovada stau cifrele ce arata biserica in anul 2015 pe cel mai mic nivel de incredere de cand exista statistica in domeniu. Ori lucrul asta inseamna ca indiferent de obligativitatea orelor de religie, parintii nu-si mai prea indoctrineaza copiii in favoarea bisericii.

Toate astea inseamna de la an la an mai multe usi inchise de boboteaza si mai putini contribuabili efectivi la “bunastarea” bisericii. In acelasi registru DNA-ul si constiinta nationala asociate cu exemplele de prin afara tarii ajung sa ne scape incet si sigur de politicienii si politrucii care sustin si finanteaza biserica doar in scopuri electorale (Alo! PNL-ul? Domnul Orban n-a inteles nimic dupa #colectiv?).

Intr-o astfel de situatie, constructia de biserici noi, fara sa existe o nevoie concreta si fara sa existe o sustenabilitate pe termen lung a finantarii nu se deosebeste cu nimic de cazul bancherilor despre care am scris mai sus. Asa ca, fiecare biserica noua ce se construieste datorita lacomiei unor lichele locale precum ocrotitorul de infractori Streza nu poate decat sa prevesteasca un colaps iminent al BOR.

Remarcabil e autismul si ignoranta afisata de preotii romani la cazuri concrete de falimente in cadrul bisericii sora din Grecia, unde efectul crizei si impactului social asupra finantarii bisericilor era la fel de previzibil. E drept ca deocamdata biserica are bani si se afla pe un oarecare profit, pentru ca actualul prim ministru n-a avut de ales si a trebuit sa cedeze santajului si sa finanteze in continuare biserica. Dar situatia politica si economica se poate schimba drastic in toamna, iar profitul se investeste masiv in Catedrala Mantuirii Neamului, o constructie megalomana ce va avea niste costuri de intretinere uriase. Sunt curios dupa constructia catedralei cum va putea BOR sa suporte costurile de intretinere a zecilor de mii de biserici si catedralei pe fondul scaderii constante, dar sigure a veniturilor pe termen lung.

As putea sa fac pariu ca in maxim 10 ani de zile, preotii din diversele biserici aparute ca ciupercile dupa ploaie peste tot prin marile orase vor ajunge la dispute teritoriale asemeni cartelurilor de droguri din America de Sud pentru ca sa fie siguri ca au parte de botezurile si inmormantarile ce le cuvin din moment ce pe masura ce creste aroganta lui Daniel si a celor ce-l sustin o sa scada constant, dar sigur volumul de enoriasi ce calca pragul bisericilor sau care si contribuie activ la “bunastarea” bisericii.

Peste tot in lume, biserici si religii trag sa moara sau se pregatesc de ultima slujba pentru ca in practicarea religiei imoralitatea a luat locul moralitatii, iar Papa Francis incearca din rasputeri o reformare din temelii a doctrinei si practicii religioase in ceea ce priveste Biserica Catolica, in timp ce tarile majoritar ortodoxe si tari de pe continentul African sunt singurele unde domina astfel de incercari furibunde de a sclavagi enoriasii pentru a satisface excesele preotilor.

Probabil ca acest colaps iminent e cel mai bun lucru care se poate intampla unei populatii profund manipulate de catre falsi profeti ce speculeaza frica omului in fata mortii citind si interpretand dupa bunul plac fabule dintr-o carte de povesti.

Preotii tind sa devina noii bancheri

Lasă un răspuns