Ploaie in luna lui Marte

adult-1869119

Afara ploua si mi-a venit in minte o melodie mai veche cantata de Nicu Alifantis pe versuri de Nichita Stanescu. O melodie frumoasa, reluata si de Paula Selling. Totusi vocea masculina a lui Alifantis transmitea mai multe. Probabil depinde si de cine asculta si cand.

Am pus pe You Tube melodia cu Alifantis si ma gandeam la toate ploile din Martie. Ma gandeam la stropii care cadeau din cer peste mine. Ma gandeam ca fugeam sa ma adapostesc in mansarda mea. Multe ploi de Martie sunt triste. Aceasta nu. Ma simt cu totul alt om in luna asta a lui Marte. Stau in odaia mea si ma gandesc la ea…. nu e Lorelei. Acum a plecat spre servici si eu am ramas cu ploaia lui Martie.

Distantele dispar cand gandul ne uneste. Apoi gandul dispare cand spatiul ne contopeste. Sunt ploi si ploi, doar una e cea a lui Marte. Afara pamantul si cerul sunt tristi. Dar ce imi pasa!? Sunt fericit.

Ma inalt dincolo de cer si stele. Dar cine ma striga? Cine ma cheama spre odaia frumos desenata? Erai tu…din nou impreuna.

Nu vreau sa se mai sfarseasca niciodata aceasta luna a lui Marte.

„Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.”

Căutări: