O poveste cu veceuri de la vest la est

Pentru c-am citit la Catalin o postare pe subiect mi-am adus aminte ca am si eu o poveste despre veceuri si e musai sa v-o spun.

In august 2013 m-am pornit spre tara impreuna cu Roxi si tatal meu pentru ca urma sa avem nunta. Ne astepta un drum de vreo 2600 de km. din Barcelona pana la Sibiu, strabatand Franta, Italia, Slovenia si Ungaria.

Atat eu cat si Roxi am mai facut ruta asta cu un an inainte si o stiam destul de bine, insa tatal meu habar n-avea ce-l asteapta pe drum.

Am decis sa ne oprim, ca de obicei, la fiecare doua ore pentru o pauza de masa, hidratare sau recuperare psihica si cum de la Barcelona pana la Junquera (frontiera cu Franta) nu sunt decat vreo 160 de km. n-am facut nicio oprire pana la ultima statie peco din Spania de unde am cumparat fiole (obligatorii si pentru cei care tranziteaza Franta).

Asa ca in Franta am facut primul popas si acolo tatal meu a dat cu ochii de primul grup sanitar cu adevarat modern in care totul mergea pe senzori si care se curata singur dupa fiecare utilizare. A doua zis am continuat ruta prin Franta si partial prin Italia, unde grupurile sanitare sunt de obicei destul de curate si intretinute si impresioneaza chiar daca n-au senzori si spalare autonoma.

Spun de obicei pentru ca in Italia calitatea grupului sanitar e o chestiune de noroc. Daca ai ghinionul ca inaintea ta prin aceeasi benzinarie sa fi poposit vreun autocar cu numere de Galati atunci cu siguranta o sa-ti fie scarba sa intri in veceul respectiv pentru ca fie miroase groaznic si dintr-un vas de WC infundat a dat apa cu tot cu fecale pe dinafara, fie lipseste hartia igienica, s-a epuizat sapunul lichid si s-a stricat uscatorul in timp ce la chiuveta apa curge in nestire.

Spre norocul nostru n-am avut parte de astfel de experiente prea des, insa cu un an inainte atat la tur cat si la retur le-am intampinat.

In a treia zi dimineata a urmat Slovenia, unde grupurile sanitare erau la fel de curate si intretinute precum sunt in mai toate tarile Europene. In anumite popasuri la intrare in grupul sanitar sta o femeie de servici care face curat dupa fiecare utilizare si care se auto-finanteaza din maruntisul pe care-l doneaza utilizatorii in bolul special amenajat in acest sens la intrare. Undeva mai la nord, foarte aproape de Llublijana exista popasuri in care accesul in toalete (ce au si dusuri) se face printr-un turnichet ce scaneaza un cod de bare de pe un bon achizitionat in prealabil. Bonul costa 50 de centi si permite accesul unei singure persoane la toate utilitatile toaletei.

Apoi urmeaza Ungaria, unde la vest de Budapesta toaletele sunt la fel de curate si intretinute ca cele din Slovenia, numai ca la est de Budapesta situatia incepe sa se schimbe si pare-se ca treci de zidul Berlinului in materie de toalete.

Atunci, in 2013, la vreo 150 de km. de granita cu Romania am facut un ultim popas pe teritoriul Ungariei si dupa ce am luat masa tata s-a furisat pana la toaleta din apropiere dupa care s-a intors razand si a spus cat se poate de serios “se vede ca ne apropiem de casa, pentru ca aici WC-ul era intr-o baraca de tabla in care se afla un singur WC al carui sistem de evacuare nu functiona si care n-avea nici hartie igienica”.

Destul de cinic si realist comentariul lui, insa reflecta cu exactitate Europa in care traim si nivelul de civilizatie de care suntem inconjurati de altfel.

O poveste cu veceuri de la vest la est

Lasă un răspuns