Sunt sigur ca habar n-aveti de ce noi, romanii avem speranta de viata mult mai mica fata de restul europenilor asa ca am sa va lamuresc eu si de ce suntem de regula mult mai betegi decat restul lumii.
Dar ca sa intelegeti mai bine am sa va spun o mica poveste pe subiect.
Pe la mijlocul anilor ’90 la mine in familie cineva a avut o afacere cu vanzare ambulanta de mici si in acelasi timp altcineva din familie lucra intr-o macelarie, fapt ce m-a ajutat atunci sa invat procesul tehnologic prin care se procesau si se pregateau micii inainte sa fie consumati. Tocmai de aceea, adeseori cand taraba de mici se afla pe la vreun balci sau eveniment si eu ajutam cu ce puteam pe acolo, o portie de mici reprezenta masa principala a zilei pentru mine.
Lucrul asta e relevant in contextul a experientelor pe care le-am avut de curand.
In urma cu aproximativ doi ani am cumparat de la un magazin local vreo doua caserole de mici pe care le-am impartit ulterior in portii individuale (musai sa mentionez ca sunt singurul consumator de mici din familie) si le-am pus in congelator. Cateva zile mai tarziu am ales sa mananc la cina o portie de mici si dupa ce au fost preparati cum trebuie mi-am dat seama ca n-au scazut aproape deloc, lucru ce sugereaza faptul ca au fost „umflati” artificial. Cum dupa prima proba mi-am dat seama ca sunt suficient de gustosi incat sa-i consider comestibili am mancat intreaga portie. Apoi toata noaptea mi-a fost sete si a trebuit sa ma trezesc de cateva ori ca sa beau apa si spre dimineata mi-am dat seama ca micii respectivi aveau in ei cantitati de bicarbonat de sodiu mult mai mari decat ar fi trebuit sa aiba.
Asa ca solutia de compromis a fost sa arunc restul de mici din congelator pentru ca evident in contextul respectiv nu ma incumetam sa-i dau nici unui caine vagabond.
De curand niste cunoscuti care au venit in concediu ne-au chemat in oras si cum era ora cinei am decis sa-i ducem la un restaurant detinut de niste romani unde mancarea a fost buna de fiecare data, chiar daca servirea a cam lasat de dorit.
Cum n-am mai mancat de mult mici m-am decis sa-mi comand o portie de mici. Ca si in cazul celor pe care i-am pregatit acasa, micii de la restaurant erau suspect de mari si desi erau gustosi n-am putut sa mananc mai mult de trei si jumatate inainte sa simt ca m-am umflat ca un balon. In noaptea ce-a urmat am avut nevoie de cel putin 1 litru de apa ca sa-mi potolesc setea ocazionata de aroganta pe care tocmai mi-am permis-o.
Ori cele doua experiente m-au facut sa-mi dau seama ca motivul principal pentru care romanii crapa si sufera de toate cele inaintea celorlalti europeni e determinat de faptul ca mancam numai mizerii sub pretextul identitatii si nationalismului.
Sa nu ma intelegeti gresit, si acum 20 de ani se baga bicarbonat de sodiu in carnea de mici pentru a omogeniza masa si a evita ruperea lor pe gratar, insa ce se baga atunci era calculat si controlat pe cand in ziua de azi pare-se ca se baga ochiometric si in mod voit peste limitele normale cu scopul de a fura la cantar si a trage o mica teapa clientului. In fond Romania, asa cum e ea astazi cu ai ei cocalari si ticalosi s-a ridicat numai de pe spatele unor mici tepe.
Unde mai pui ca mandria noastra bolnava ne face sa ne bucuram de un produs pe care l-au inventat turcii in urma cu 400 de ani si caruia romanasii nostri i-au alterat reteta atat de mult incat UE s-a vazut nevoita sa ia in considerare interzicerea micilor intocmai datorita faptului ca pentru elaborarea lor se utilizeaza bicarbonat de sodiu in cantitati mult prea mari si o serie de resturi de carne cel putin discutabile.
