În România toţi jurnaliştii, ca toţi românii se pricep la toate. Şi în oraşe mici şi în capitală. Nu avem jurnalişti specializaţi, aşa cum este necesar. Pentru că patronatul de presă nu are bani sau se zgărceşte, un jurnalist trebuie să ştie toate domeniilor. Eu unul încerc mereu să învăţ din toate domeniile. Dar este greu. De exemplu sportul nu este un subiect favorit pentru mine. Nu mă pricep la acest domeniu, deşi am avut de scris şi pe acest domeniu. Este frustrant. Domeniila apropiate mie sunt cel social, administraţie, poliţie, armată, servicii secrete, urbanism, politică. Am învăţat din toate. Nu fac, cum adesea, chiar şi azi, am văzut jurnaliştii procedează: merg la o conferinţă de presă, interviu ori pentru a scrie un reportaj fără o prealabilă minimă lectură şi documentare în domeniu. Este greu când trebuie să scrii din toate domeniile… Sincer îi înţeleg pe cei ce fac aşa, dar astfel fac rabat de la calitatea muncii.
Tot aşa adesea jurnaliştii sunt acuzaţi de specialiştii care comunică mesajul că acesta a ajuns trunchiat, viciat la cititor. Dar vina în acest caz este comună: specialiştii trebuie să înveţe să comunice pe înţelesul publicului larg, reprezentant de jurnalişti şi jurnaliştii trebuie să se documenteze şi, ideal, să se specializeze. Aceste discuţii le-am avut şi acum doi ani în Bucureşti, cu arhitecţi şi urbanişti care se plângeau că presa nu îi înţelege şi de aici o viciere a mesajului. La fel s-a întâmplat şi în această seară la jurnalul de ştiri al Realitatea TV Sibiu unde întrebările adresate preşedintelui Ordinului Arhitecţilor filiala Sibiu – Vâlcea, Gabi Roşca erau parcă scoase de pe Google în urma unei căutări a termenilor „arhitect Sibiu”. Vedeţi şi voi un exemplu de viciere a mesajului şi căderea în ridicol (prin râsetele din off).
Vedeţi de la minutul 5.30