De curand am avut ocazia sa ies in Palma la un restaurant detinut de niste romani. Restaurantul nu l-am ales la intamplare, ci datorita faptului ca am ami fost odata pe acolo in urma unei invitatii si am fost placut impresionat de calitatea mancarii. Nu pot spune acelasi lucru si despre atmosfera fiindca la petrecerea privata la care am participat anterior, pe fondul catorva pahare baute in prealabil de conationalii nostri, muzica lautareasca ce incanta placut auzul s-a transformat in manele ordinare, iar ce era de fapt o petrecere linistita s-a transormat intr-un circ. Dar asta-i alta poveste.
Revenind la mici, deoarece n-am avut ocazia sa-i gustam pana acum decat pregatiti acasa, am comandat cativa de curiozitate si surpriza. Micii din Mallorca sunt mai gustosi de cei pe care-i gasesti la taraba in Romania (sa fie oare fiindca astia de pe aici nu latra?). Stiu sigur ca sunt importati din tara, insa nu stiu daca si condimentele sunt aceleasi fiindca presupun ca pana la urma condimentele dau tot gustul in acest caz.
Cu toate ca micii si restul de pinchos comandati au fost gustosi, servirea de aceasta data a cam lasat de dorit. Ospatarul a „uitat” sa ne lase la masa servetele, ne-a adus mustarul lungit, s-a suparat ca i-am cerut mai multa paine si mai apoi s-a suparat ca i-am cerut nota de plata 😀
Dar presupun ca lucrand zilnic cu romani mai putin educati probabil ospatarul in cauza (un spaniol care rupea cateva cuvinte in romaneste) a dezvoltat cum era de asteptat o opinie gresita fata de romani si astfel a inceput sa faca rabat la servire. E pacat de restaurantul respectiv fiindca daca dupa primul episod l-am evitat din cauza vechilor metehne acum am sa-l evit din cauza ospatarilor. Si probabil ca mine vor face multi.