Cam asa suna comentariul unui cititor al Tribunei la articolul privind gradul de promovabilitate la Bac.
Nu intentionez sa tin prelegeri despre cat de cuminti eram noi in scoala, fiindca am putina moralitate sa recunosc ca si in perioada in care am facut eu liceul se chiulea si se mergea pe la terase si prin cluburi.
Diferenta dintre atunci si acum e delimitata de faptul ca pe atunci foarte putini parinti dadeau meditatii la copii, foarte putini isi permiteau si foarte putini considerau necesar acest lucru. Scoala e scoala pentru a invata, iar cine e constient de chestia asta invata la scoala si nu acasa.
Sunt constient ca foarte multi vor invoca gradul de pregatire al actualilor profesori. Nu il contest, stim cu totii ca profesorii actuali se zbat intre minim intelectual si mediocritate, insa ce omit cei mai multi e faptul ca in ultimii 10 ani in Romania a inflorit industria meditatiilor, o piata neagra care alimenteaza pseudoprofesorii si care le rotunjeste veniturile cu acordul tacit al conducatorilor iubiti, ca sa le inchida gura in fata salariilor mizere.
Problema e ca acesti tineri fac meditatii cu aceiasi profesori mediocrii care le predau la scoala, iar prin faptul ca fac meditatii primesc si note de trecere, ca doar profesorii nu ar fi atat de tampiti incat sa muste mana care-i hraneste. Parintele catalogheaza cunostintele copilului dupa notele primite, iar daca la inceput de an scolar copilul ia un 4 si in urma meditatiilor notele lui urca treptat parintele intelege necesitatea meditatiilor limitat fiind intelectual, iar profesorul profita si-si duce planul pana la capat, fiindca spre deosebire de parinti au cateva procente in plus la IQ.
N-am sa comentez foarte mult pe tema asta, fiindca stim cu totii situatia reala, suntem constienti ca nivelul maxim al invatamantului romanesc e reprezentat de mediocritate. Suntem la curent cu spagile date pentru promovarea examenelor in anii trecuti, cu compromisurile facute pentru note de trecere dar si cu lipsa de educatie a actualilor elevi. Adevarul e ca ne-am dorit libertate si de asta si avem parte.
In alta ordine de idei, am sa va las sa dezbateti pe seama comentariilor lasate de cititori, fiindca pentru mine, la un articol comentariile sunt mai importante decat articolul in sine. Ma amuza faptul ca toti sunt indignati, toti stiu mai bine, isi dau cu parerea dar intr-un final nu fac nimic ci raman la stadiul de comentatori.
Multumesc celui mai iubit dintre sibieni, maretul ctitor Klaus Johannis pentru conditiile pe care ni le–a creat cu bodegile de pe centru. Gratie orelor petrecut pe aceste terase desavarsite am ajuns la acest mare grad de intelepciune si vaste cunostinte generale. S–a vazut, de aceea Sibiul a fost pe locul intai din Romania la rezultatele de la bacalaureat. Traiasca domnul Klaus, acest geniu al dealului Gusterita si clasa saseasca din randul careia s–a inaltat maretul astru, model pentru generatiile viitoare. HEIL !
Au existat camere de supraveghere in toate liceele din judetul Sibiu?
Cum se poate sa uiti asa de subit TOT CE AI INVATAT in patru ani de scoala, doar din cauza unei camere de supravegheat?daca parintii nu dadeau ore in particular si nu se copia cit s–a mai putut copia dezastrul era si mai mare.Traiasca profesori care au diplome primite dupa 1990 de la facultatile cu concurs de dosare.Halal invatamint.