Inca o idee despre medici si specialitati

Apropo de articolul anterior, mi s-a semnalat pe Facebook ca doamna despre care am scris e medic, are sot medic si parinti medici si astfel e legitimata sa se pronunte.

Da e medic stomatolog si e probabil un bun specialist in domeniul sau, numai ca pana si medicina stomatologica are o serie de ramuri cu specialitati diferite. Exista niste medici foarte buni pe stomatologie generala care fac extractii, reconstructii si monteaza coroane si exista niste medici foarte buni pe chirurgie stomatologica, iar de regula primii isi declina competenta in favoarea celor din urma atunci cand e vorba de o extractie extrem de dificila. Stiu pentru ca am trecut prin asa ceva si medicul stomatolog care mi-a facut 90% din treaba si-a declinat competenta catre colegul sau atunci cand a considerat oportun. Nu s-a dat cocos si nici zmeu in domeniu si a evitat sa se bage la o chestie ce ii depasea experienta si competentele.

Asa ca fiind medic pe o specialitate, doamna in cauza, nu e nici legitimata si nici avizata sa se pronunte pe alta specialitate din moment ce pana si la nivel de specialitate pot sa existe ramuri si sub-ramuri de specialisti.

Medicina e impartita in specialitati tocmai pentru a diferentia la nivel profesional, iar sa combati o specialitate doar pentru ca tu esti medic pe alta nu e doar o lipsa de profesionalism ci si dovada unui nivel etic discutabil.

Sa va dau un exemplu. Anul trecut juniorul s-a imbolnavit de cateva ori. Infectii banale luate de pe la cresa. Primul pas in astfel de cazuri e sa mergem la medicul de familie, care la vremea respectiva era un batranel ce batea spre 70 de ani, deci un om cu enorm de multa experienta. Medicul de familie e de regula generalist si tre’ sa stie cate putin din toate. Nu e specialist intr-un domeniu concret pentru ca el trebuie sa fie capabil sa diagnosticheze (nu sa si trateze) diverse boli si eventual sa trimita pacientul la specialist atunci cand considera necesar.

De trei ori medicul in cauza ne-a trimis cu copilul la medicul pediatru. Inainte sa faca asta a pus diagnostic, a notat un tratament pe care el considera ca fiind necesar, dar n-a emis reteta ci a solicitat ca pediatrul sa confirme si sa dispuna pentru ca el e specialist in domeniu.

Prima data cand ne-a trimis la pediatru, acesta a confirmat diagnosticul si a dispus acelasi tratament ca si medicul de familie, apoi pe durata tratamentului ne-a trimis inapoi la medicul de familie pentru a monitoriza evolutia si a ajusta tratamentul. Ne-am intors la medicul de familie care s-a bucurat tare mult ca a pus diagnosticul corect si chiar si tratamentul corect, dar chiar si asa cand am revenit pentru alte probleme a preferat sa-si decline competenta in favoarea pediatrului desi a avut confirmarea de la primul contact ca a pus un diagnostic si un tratament corect.

Un medic bun, cu o conduita etica de invidiat si care e un bun profesionist, isi cunoaste limitele si isi declina competenta atunci cand crede de cuviint.  Un astfel de profesionist, in niciun caz nu da sfaturi pe Facebook sau pe blog in ceea ce priveste ramuri ale medicinei pe care nu le stapaneste sub nicio forma pentru ca facand asta nu face decat sa se transforme intr-un vraci din moment ce doar vracii sunt experti universali in ceea ce priveste toate bolile si toate specialitatile.

Inca o idee despre medici si specialitati