Am folosit zilele astea pe blog o poza cu Dinica pentru a ilustra postarea. Am luat o poze de pe net, de pe un alt blog cu „add URL”. Nu era precizat niciun autor, dar macar atat fac si eu sa las linkul original. Chestiunea e ca un amic fotograf s-a sesizat ca poza apartine unui fotograf de presa din Bucuresti si acesta e ofuscat ca poza i-a fost folosita de mai toate trusturile de presa fara a mentiona autorul. Sincer il inteleg. Dar…
Este un mare DAR. Internetul nu este aceeasi mancare de peste cu ziarele tiparite, carti, reviste si alte opere de orice fel cu drepturi de autor. Multe legi aici nu se aplica. Efectiv nu se aplica. De ce? Pentru ca unele site-uri, bloguri sunt gazduite pe te miri ce insula in Pacific, unde nimanui nu-i pasa de drepturi de autor.
Asta nu scuza furtul operei unui autor. Sau folosirea sa fara consimtamantul acesteia. Ce ma enerveaza pe mine, ca autor si, in acelasi timp, consumator de opere este ca toata lumea care produce ceva astazi se gandeste in primul rand la bani. Vad comentarii si postari de autori suparati ca ei au produs o capodopera si altii o folosesc pe gratis, in timp ce ei mor de foame prin santuri. Pai domnii mei (si doamne!) autorul este autor doar atunci cand scrie pentru oameni, fara ganduri la castiguri materiale. Dispretuiesc autorii avizi de bani dupa opera lor. Imi pare ca au devenit niste capitalisti ordinari ahtiati dupa efectele financiare ale productiei lor si nu dupa productia in sine si impactul acesteia asupra oamenilor.
Oricum asta nu scuza folosirea operelor fara drept de autor, insa se intampla adesea in ziua de azi. Internetul starneste adesea opere colective sau cu autor necunoscut. Pentru ca unul copiaza opera autorului, o ia altul si altul si altul si se pierde sursa. Vinovat poate fi doar primul. Pentru o comparatie: cine ia drepturile de autor pentru Miorita?