Atunci cand intr-o seara linistita ai ghinionul sa vezi doua filme atat de proaste incat nu le poti suporta pana la capat si decizi sa te duci la somn iti dai seama de ce pirateria e atat de atractiva pentru multi si are o justificare.
Nu sunt mare amator de filme si nici nu tin mortis sa vad un film exact in ziua lansarii pentru ca in fond chiar daca-l vad cu un an intarziere sau mai mult n-o sa se schimbe nimic si probabil ca asta e si motivul pentru care am cumparat in ultimii ani vreo 100 de DVD-uri si CD-uri cu filme de la consignatie, filme ce m-au costat intre 0,25 si 2 euro fiecare.
De fapt cred ca pretul cu care ajungi sa cumperi un film de la consignatie la cel putin un an dupa lansare reflecta valoarea lui reala, pentru ca un film prost a carui intrare la cinema a costat 10 euro nu se poate vinde dupa un an, pe DVD la 25 de centi.
Dar sa revenim la filmele de aseara pentru ca despre ele e vorba.
Am inceput sa vad „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, un film de productie autohtona cu care s-au mandrit toti, dar care are o actiune infecta de care trage aiurea ca sa umple timpul de emisie cand de fapt o putea rezuma intr-un scurt metraj fara prea mult deranj. E drept ca hiper-realismul e caracteristic filmelor romanesti, insa presupun ca a cam venit momentul sa scoata si regizorii romani capul din fund si in loc sa copieze tot ce a fost mai prost la Sergiu Nicolaescu ar trebui sa incerce sa inoveze si sa faca ceva mult mai calitativ.
Al doilea film a fost Furious 7, ce reprezinta de fapt al 7-lea episod dintr-un „serial” ce la inceput a dat trei filme calitative, pentru ca mai apoi s-o arda SF mai ceva ca Star Trek. Nu stiu zau cati pasionati de masini puternice si clasice care s-au uitat cu mare interes la primele „episoade” ar putea in ziua de azi sa vada filmul asta de la cap la coada si sa le placa pana la ultimul detaliu. E de porc sa vezi cum hotul de televizoare de la inceputul anilor 2000 a ajuns un super-erou care de la volanul unei masini clasice fara airbaguri pune la pamant armate intregi si nici macar nu clipeste cand o face.
Asa ca dupa experienta de aseara am ajuns la concluzia ca atat timp cat industria cinematografica o sa produca la norma pentru a avea cantitate in detrimentul calitatii, pirateria o sa devina din ce in ce mai justificata. Iar cinematografele sunt condamnate la moarte atat timp cat servicii de streaming gen Netflix vor oferi un mix de sute de filme bune si proaste la pretul unui bilet de cinema.
In concluzie pe mine n-aveti sanse sa ma vedeti la cinema nici daca astea doua ma invita intre ele ca sa impartim floricelele…