Două extreme

În drumul spre România a trebuit să facem escală în Bergamo și chiar dacă planurile noastre inițiale nu erau să facem o escală prelungită, schimbările de zboruri cauzate de întârzieri datorate ticăloșilor de francezi care sunt excesiv de leneși și abuzivi am fost nevoiți să stăm o noapte în Bergamo.

Cum apartamentul pe care l-am luat de la Igor prin Booking era fix în centrul orașului și cum aveam timp berechet ne-am aventurat prin oraș și am constatat două extreme comparând cu Palma și Sibiu

Culturale

În Bergamo cultura și arta romană o găsești la fiecare pas.

Clasică, elegantă și bine întreținută.

În Palma, de când arhipelagul a devenit ring de dans pentru niște sociopați comuniști cea mai importantă operă de artă a ultimului deceniu e reprezentată de câteva traverse de tren și un bolțar rupt.

Nu glumesc, asta e artă conform comuniștilor:

Politice

Apropo de comuniști.

Pe centru în Bergamo erau vreo 3-4 tineri, toți sub 30 de ani ce împărțeau ziare de propagandă comunistă și pe aceeași stradă alți tineri de vârste apropiate ce strângeau semnături și donații pentru Amnesty International.

Știți voi, ONG-ul ăla finanțat de tot felul de bolșevici.

Semn că disperarea în rândul bolșevicilor e destul de mare.

Între timp la noi la Sibiu situația a rămas la fel de clară ca și acum 13 ani.