Doua despre (i)responsabilitate

1. Intr-un spital orasenesc din Mallorca, in urma cu multi ani o femeie internata in acel spital aluneca pe gresia de pe hol si cade. Spre norocul ei cazatura nu-i provoaca decat o serie de vanatai, insa moare cativa ani mai tarziu din cauza bolii pentru care fusese internata. Imediat dupa cazatura femeia a contactat un avocat, s-au facut poze la fata locului si s-a dat in judecata spitalul pentru ca, desigur o simpla cazatura ii putea fi fatala. Procesul s-a derulat pe parcursul catorva ani si chiar daca femeia a decedat, mostenitorii de drept au putut sa continue procesul si au obtinut despagubiri de aproximativ 29000 de euro din partea spitalului. Imediat dupa ce femeia a intentat proces s-au luat toate masurile necesare pentru a preveni astfel de incidente si desi au trecut mai bine de 10 ani de atunci nu s-a mai inregistrat nimic similar.

2. In capitala insulei Mallorca o femeie neatenta calca intr-o gaura provocata de lipsa unei bucati din pavajul stradal, se impiedica si cade. Nu-si rupe nimic, dar are parte de cateva vanatai. Solicita o salvare si un avocat care documenteaza situatia si intocmeste o plangere oficiala impotriva primariei. Anii trec, au loc expertize si audieri si femeia castiga intr-un final despagubiri de peste 36000 de euro din partea primariei. Din momentul producerii incidentului si pana acum n-a mai avut loc nimic asemanator (desi au trecut cativa ani) si asta pentru ca primaria in cauza daca n-a avut bani sa monteze pavaj nou a trimis o echipa de muncitori sa toarne ciment in locurile in care pavajul era distrus intocmai pentru a pastra nivelate trotuarele si pietele.

Acum ca ati citit aceste doua exemple care sunt cat se poate de adevarate sa va dau alte doua de la noi din Sibiu:

1. Cartierul Strand: un barbat de 50 de ani trece calea ferata printr-un loc nepermis, prost semnalizat si prost securizat. Din nefericire pentru el, ajunge sub rotile unui tren la fel ca alte doua persoane in acest an si alte cateva zeci, daca nu sute in anii ce-au trecut. Vuiesc ziarele, discuta vecinii, plange familia mortului si cam atat. Nimeni nu face nimic.

2. Orasul Talmaciu: in lipsa unei autostrazi care sa strabata tara de la est la vest prin Talmaciu trece si acum cel mai circulat drum national din Romania (DN 7). Exista cateva indicatoare rutiere pentru restrictii de viteza, exista si masini de politie ce stau ascunse cu radarul ca sa-i prinda pe vitezomani si exista si treceri de pietoni prost pozitionate si prost semnalizate. Ba chiar exista si camere de luat vederi care supravegheaza unele intersectii (cu ce scop nu stie nimeni) si chiar si asa mor oameni in mod constant calcati pe trecere. La fel ca si in cazul de mai sus nimeni nu face nimic.

Stiti de ce nu face nimeni nimic? Si cand spun nimeni ma refer la autoritati. Pai raspunsul e simplu, nu face nimeni nimic pentru ca nu-i arde cu nimic la buzunar. Vietile astea care se irosesc la propriu nu sunt ‘razbunate’ de familie pentru ca aparent nici familiei nu-i pasa prea mult. Daca o singura familie isi permitea ‘luxul’ de a actiona in judecata autoritatile pentru moartea celui drag intr-un spatiu public datorita unei securitati sau semnalizari indoielnice sunt sigur ca s-ar fi schimbat multe, insa cum e mai comod sa-ti jelesti mortul cu ochii in TV astfel de cazuri continua sa tina prima pagina a ziarelor pentru ca dupa cum spuneam mai devreme numanui nu-i pasa.

Lasă un răspuns