Două cu rumânii din diaspora

Sau mai bine zis… pentru prima dată mi-a fost jenă că sunt român și mi-a fost incomod să vorbesc românește.

Sunt de aproape 9 ani în Mallorca și am cam ajuns la stadiul în care pot să identific românii de pe aici sau care vin în concediu doar după vorbă, după port (cum ar spune poetul).

Evit să interacționez cu români pentru că am avut parte doar de experiențe neplăcute, iar cele despre care am să vă povestesc mai jos confirmă oarecum regula.

Doi pârliți se dădeau smardoi la KFC

În urmă cu aproximativ o lună am fost să mâncăm la un KFC.

Suntem săraci, nu ne permitem să mâncăm mereu la 5 stele așa că ne mulțumim și cu KFC odată la două săptămâni.

În perioada asta nu prea sunt turiști, iar prin restaurante și fast-food-uri, mai ales alea din zonele turistice, cam bate vântul. Totuși într-o seară în timp ce comandam meniul de la KFC au apărut doi pârliți în trening. N-a fost nevoie să scoată vreo vorbă pentru că mi-am dat seama că sunt români după cum erau îmbrăcați și după faptul că unul din ei s-a băgat peste noi și a început să-l intrebe pe angajatul de la KFC cât costă chestiile alea ce le vând ei. Deși erau prețurile afișate.

După ce l-a lămurit angajatul cum stă treaba și i-a cerut să aștepte să termine cu noi tupeistul a scăpat către celălalt un “De ce nu-i ceri tu mă ce vrei? Ți-e frică că te fute ăsta în cur?“.

Aparent era prima dată când mergeau să mănânce la KFC și mă gândesc că tocmai șutiseră un portofel, deci și-au permis aroganța de a mânca la KFC.

În 9 ani nu mi-a fost niciodată incomod să vorbesc românește până în acel moment și nu pentru că nu voiam să afle ăia că suntem români, oricum știau pentru că eram într-o zonă frecventată de turiști români și probabil ne-au auzit vorbind între noi când au intrat, ci pentru că respectivii puneau în scenă un spectacol cocălăresc de doi lei.

Probabil făceau asta pentru simplul fapt că și-au dat seama că suntem români.

După ce și-au luat comanda unul din ei s-a pus la o masă, iar altul a venit fix la masa din spatele meu și a început să se izbească cu spatele de spătarul canapelei ca să-i arate celuilalt că e mai comod decât pe scaune. Evident făcea asta în timp ce urla ca să-l audă tot restaurantul.

Colegul său s-a lăsat convins și a venit și el în spatele nostru după ce-l întrebase ironic pe conaționalul respectiv “De ce te-ai pus mă muie acolo ca să-i deranjezi pe oamenii ăia?“.

Au mâncat pe fugă și au plecat grăbiți, probabil au văzut prin geam vreo potențială victimă și s-au gândit că e rost de încă vreun portofel șutit.

Totuși, cât ne-au onorat cu prezența ne-au delectat cu discuții despre șmenuri și despre puștoaica aia care-i bagaboantă mare.

Trei săraci cu pretenții

Acum trei zile am fost să mâncăm tot la KFC. Nu intenționam s-o facem, dar când se aliniază astrele nu prea ai de ales.

Aveam mâncare în casă și avea vecina ce să gătească, dar am rămas fără pâine (noi suntem fix opusul lui gluten-free).

Nu prea aveam chef să ieșim mai departe de sat (eu cel puțin), dar am zis că tragem totuși o fugă să luăm pâine pentru că știam cel puțin două supermarketuri deschise și duminica. Așa că am mers în cel mai apropiat oraș, am luat supermarketurile la rând și le-am găsit pe toate închise.

Am mai căutat ceva buticuri deschise, dar după ce ne-am învârtit 20 de minute n-am găsit nimic decât un supermarket arăbesc unde aveau doar păine marocană și lipie.

V-am zis eu că s-au aliniat astrele.

Așa că soluția era fie să facem foame până la ora 20:30 (era aproximativ 17:10) când se deschid restaurantele pe aici prin zonă (spaniolii ăștia mănâncă foarte târziu, iar eu din diverse motive nu pot să mănânc după orarul lor) sau să mergem la un fast-food gen McDonalds, Burker King sau KFC.

Am ales KFC în locul celorlalte pentru că intenționăm să murim peste 30 de ani din cauza a ceea ce mâncăm, nu peste 25.

Odată ajunși la KFC, înaintea noastră au intrat trei tineri. Doi dintre ei (un el și o ea pe la vreo 20 de ani) destul de bine îmbrăcați și aranjați. Mă rog, conform vecinei ea era mult prea aranjată și asta trăda faptul că e de prin est, chiar și fără să scoată vreun cuvânt.

La scurt timp i-am auzit vorbind românește și ne-am dat seama că băiatul care-i însoțea era proaspăt venit și de aia părea mai sărăcăcios, timid și stătea cuminte la masă.

Au terminat înaintea noastră și au plecat fără să-și ducă tăvile.

Cei doi care au făcut comanda nu păreau niște țărănoi care au descoperit apa caldă precum cei doi părliți din exemplul anterior (deși ăia și-au dus singuri tăvile pentru că au văzut că lumea așa făcea) ci dădeau de înțeles că au un minim de educație. Le lipsea totuși educația de acasă și n-am să elaborez pe subiect pentru c-a scris mai bine Radu aici.

Au dat dovadă de săraci cu pretenții pentru că neducându-și tăvile și-au exprimat pretenția de a avea servitori care să curețe după ei, iar servitorii sunt fix angajații ăia care sunt plătiți cu minimul pe economie pentru ca prețurile oferite să fie suficient de mici încât să-și permită și săracii ăștia să mănânce pe acolo.

Două cu rumânii din diaspora