Am dat peste un articol in care se promoveaza urmatoarea idee: Daca prezenta politiei iti confera senzatia de siguranta inseamna ca traiesti intr-o democratie, iar daca-ti confera o senzatie de frica atunci cu siguranta traiesti intr-un totalitarism.
Plecand de la aceeasi idee am putea considera faptul ca acolo unde exista contextualitate si prezenta politiei poate sa confere atat senzatie de frica cat si de siguranta, in functie de context, vorbim de un totalitaritarism care s-a pornit spre democatie, sau invers, de o democratie ce a luat-o pe drumul totalitarismului.
Ori ideea asta mi-a cam dat de gandit pentru ca in Romania, contextual vorbind, de fiecare data cand vedeam politie rutiera ma gandeam c-or sa ma opreasca si or sa imi caute nod in papura ca sa le dau si lor ceva spaga, pe cand aici prezenta politiei de orice fel imi confera o senzatie de siguranta.
Desigur, in Romania eram si eu obisnuit sa mai fentez regulile, ori de cate ori aveam posibilitatea s-o fac. Nu ma refer la chestii grave ci la banalitati gen purtarea centurii sau vorbitul la telefon in timp ce conduceam. Numai ca, vedeti voi, si abordarea asta relativ relaxata a legilor e tot o dovada a drumului spre totalitarism pentru ca doar in cadrul unor regimuri totalitare incalcarea unor norme legale si de bun simt se poate rezolva cu spaga sau eventual cu telefoane la superiorii politaiului, pe cand in democratie unde se presupune ca toti sunt egali in fata legii, astfel de exceptii nu prea exista.
Spun ca nu prea exista pentru ca ele nu sunt de obicei permise muritorilor de rand, iar incalcarea flagranta a unor legi sub protectia unor functionari corupti e rezervata doar catorva privilegiati, dar nici in cazul asta nu exista o flexibilitate in ceea ce priveste chestii banale sau vreo regula general valabila.
Iar treaba asta ma face sa acord dreptate deplina rationamentului mentionat mai sus pentru ca perceptia pe care o avem fata de functionarii publici, atunci cand relationam cu ei, face diferenta intre democratie si totalitarism.
Abia atunci cand o sa se schimbe radical relatia dintre cetateni si functionarii publici din Romania o sa putem sa vorbim de o democratie adevarata si nu de o senzatie de democratie presarata cu reminiscente totalitariste.
