Despre frică și lipsa educației

Despre frică și lipsa educației

Ani la rândul, decenii chiar, o sumă de africani și-au riscat viața ca să ajungă în Europa.

Dintre cei care efectiv au ajuns și au supraviețuit doar un procent foarte mic a reușit să se integreze și să-și îndeplinească visul.

Restul au ajun să trăiască fie din milă fie de cele mai multe ori la limita legii.

Și, deși majoritatea au eșuat practic în a-și atinge visul în ultima perioadă tot mai multi au găsit ceva motivare ca să încerce să ajungă cu orice preț pe pământ european.

Presupun că e suficient de nasol acolo la ei încât să vrea lucrul ăsta și să fie dispuși să riște orice ca să ajungă.

Acuma din câte știu eu pentru a ajunge în UE respectivii trebuie să plătescă bani grei traficanților.

Conform unor savanți e vorba de cel puțin 5000 de euro și nu pot să nu mă întreb, retoric ce-i drept, dacă nu cumva puteau să facă altceva cu ăia 5000 de euro.

Oricum, cert e că aruncă pe apa sâmbetei o sumă de bani cu care alții ar putea să construiască un imperiu și pe deasupra își mai și riscă viața de multe ori degeaba.

Am putea să spunem că e o lipsă cruntă de educație la mijloc, dar poate că ar trebui să luăm în calcul și frica, mai ales dacă ținem cont de faptul că mai nou, cel puțin pe aici se întâmplă fix invers.

Diverși refugiați africani plătesc traficanților și 5000 de euro ca să-i ducă înapoi în Africa de teama COVID19.

Nu că în Africa n-ar exista COVID19 sau n-ar ajunge mai devreme sau mai târziu peste tot ci fiindcă aici nu se simt în siguranță.

Deși aici sistemul medical e foarte bun, infinit mai bun decât ce or să găsească în Africa.

Dar ei n-au cum să perceapă treaba asta.

Sunt dominați de frică și aleg să fugă crezând că or să scape.