Am în feed o sumă de bloguri românești pe care le urmăresc.
Nu sunt multe pentru că majoritatea nu prea produc conținut relevant sau măcar interesant.
Între ele sunt și blogurilor celor doi crai de la răsărit, întâii blogări ai țării, domnii Stan și Bran.
De ceva vreme distinșii au extrem de mult conținut de la terți.
La unul scriu fecvent două doamne (probabil pentru că distinsul e idolul femeilor) și la altul scriu niște domni.
Și cum tot citesc eu articolele ăstora, sau măcar încerc s-o fac până la capăt am remarcat faptul că articolele scrise de terți sunt mai calitative în timp ce articolele scrise de distinșii blogări sunt de cele mai multe ori de tot căcatul.
Să compari articolul unui terț cu articolul blogărului e ca și cum ai compara Acces Direct sau Măruță cu ceva emisiune culturală sau ceva interesant de pe la Discovery.
Sunt două lumi diferite.
Unul pune cururi, altul se ceartă cu concurența în timp ce colaboratorii lor scriu articole bine documentate și pertinente.
Și totuși nu poți să nu te întrebi cum au ajuns respectivii să stârnească suficient interes înainte, iar răspunsul e destul de simplu.
Dacă Măruță are succes cu căcaturile pe care le face e fiindcă lumea asta caută.
La fel e și pe blog.
Cu cât mănânci mai mult căcat pe teme care stârnesc interes în rândul idioților cu atât ai mai mult succes cu ei.
Doar că în ultima perioadă nu se mai pune problema de conținut fiindcă tot conținutul pare de umplutură și pălește pe lângă articolele scrise de terți.