La început a fost frica

În urmă cu mai bine de o lună începea toată nebunia asta.

Am înțeles că e musai să stăm acasă pentru binele nostru, al tuturor așa că am făcut ce provizii am putut și am rămas acasă.

Totuși stând aici la sat depindem de livrări la domiciliu destul de mult și am aveam deja o serie de livrări programate.

Întâi a venit cel care ne aduce bidoanele de apă de băut.

Era puțin speriat omul, n-avea nici mască și nici mănuși.

I-a luat pe nepregătite și pe ei așa că mi-a mulțumit când i-am zis că poate să lase bidoanele oriunde la intrare că le urc eu.

Apoi a venit unul ce distribuie pentru Amazon și deși avea o mască chirurgicală și niște mănuși murdare se putea citi în ochii lui teama de fiecare dată când se deschidea ușa.

Pe măsură ce am comandat chestii au venit alții și alții și în ochii tuturor se putea citi teama.

Totul era de o rigiditate de nedescris.

Apoi lucrurile s-au mai așezat.

Zilele astea oamenii sunt mai relaxați, comunică mai mult și fac glume.

Mulți nici nu mai au măști sau mănuși.

Și-au dat seama că, cel puțin aici la noi, pericolul nu mai e așa de mare.

Și pe deasupra aparent ne-am și obișnuit cu situația asta așa că n-avem decât să mergem mai departe.