Am articolul asta in draft inca din 2015 si am ajuns la concluzia ca ar cam trebui terminat si publicat, mai ales acum cand la radio (printr-o coincidenta bizara) rasuna in surdina Personal Jesus al Depeche Mode.
A.S. Daca sunteti evlaviosi din cale afara, fanatici religiosi de orice fel sau pur si simplu ignoranti religiosi care nu pot respecta o opinie contradictorie cu credinta lor atunci poate ca e mai bine sa ziceti pas la articolul asta.
Cand eram copil aveam in ceea ce priveste sarbatoarea Pastelui o serie de sentimente contradictorii.
Pe de-o parte mi se parea de bun augur datorita faptului ca era o perioada in care primeam o mini-vacanta si astfel reprezenta un moment de respiro de la rutina zilnica. Ba mai mult era un moment in care primeam ceva cadouri si in care aproape ca o regula nescrisa parintii imi cumparau haine noi.
Doar ca bucuria era de scurta durata fiindca Pastele si perioada anterioara saptamanii mari erau perioade de chin si reprezentau un context de tortura sistematica.
In primul rand perioada cuprinsa intre inceputul postului Pastelui si efectiv noaptea invierii e probabil perioada din an in care ipocrizia, fatarnicia si falsitatea oamenilor din jur atinge cote apropiate de paroxism. Peste tot aproape orice individ cu o conduita morala discutabila se trezeste brusc ca fiind un bun crestin si te indeamna sa faci numai lucruri bune fiindca e postul Pastelui, probabil cel mai absurd exercitiu de falsa responsabilitate al umanitatii.
Apoi una dintre cele mai tampite abordari in ceea ce priveste perioada asta e insusi conceptul de post. Infometarea sau trecerea la un regim vegetarian de dragul fatarniciei. Si daca ipocritii s-ar infometa doar pe ei insisi nu ar reprezenta aproape deloc o problema, doar ca in idiotenia lor isi infometeaza copiii si ii priveaza prin regimul pe care-l dau de o serie de nutrienti si proteine extrem de utile si necesare cresterii si dezvoltarii.
Parintii care-si obliga odraslele sa tina post, profesorii de religie (si nu numai) si preotii care ii indeamna pe copii sa tina post dau dovada de o idiotenie fara limite din moment ce conform cartii de capatai a religiei, rolul postului e de a reprezenta o cainta simbolica privind pacatele comise anterior. Ori un copilas ce pacate sa aiba incat sa fie obligat si sa fie nevoit sa se caiasca pentru ele cand el pana la varsta maturitatii intelectuale e lipsit de orice fel de responsabilitate.
Desigur ne-am putea raporta in contextul asta si la opinia catorva babe senile sau a preotilor care le asculta si le tin unisonul si care spun ca pacatele se mostenesc si tocmai de aici vine nevoia ca odraslele sa fie private de o alimentatie adecvata. Numai ca nu-i chiar asa fiindca in cartea care reglementeaza delirul in domeniu se specifica faptul ca pacatele se prescriu pentru ca in fond de aia fiecare dintre noi are sansa sa ajunga in rai sau in iad. Daca s-ar mosteni pacatele atunci o mare parte din odrasle sunt condamnate inca din fasa sa ajunga in iad.
Evident ca nu te poti pune cu logica oligofrenica a celor care sustin sus si tare dictonul "crede si nu cerceta" asa ca n-ai ce face si treci mai departe ignorand cu nonsalanta dovezile elocvente de retardare intelectuala.
Spre finalul postului urmeaza asa-zis-a saptamana mare, saptamana in care delirul si paranoia ating cele mai inalte cote. Orice lucru rau care se intampla in saptamana asta, de la inghetata care ti-a cazut pe jos, la masina care te-a lovit pe trecere sunt de fapt o razbunare a lui Iisus (de fapt Dumnezeu pentru ca Sfanta Treime, care n-a fost desavarsita pana la inaltarea la cer a lui Iisus – desi ea exista prezentata ca desavarsita si anterior) pentru ca n-ai fost coleg de suferinta cu el, n-ai tinut post sau n-ai respectat vreuna din porunci. Doar ca insusi Biblia contrazice paranoia si delirul asta pentru ca Iisus, desi atotputernic s-a lasat rastignit pe cruce intocmai pentru ca noi sa nu trebuiasca sa ne sacrificam, sau evident sa fim sacrificati de catre tatal lui, un tiran razbunator asa cum il prezinta aproape in fiecare capitol Biblia.
Si apropo de paragraful de mai sus, stiti ca pe tot parcursul Bibliei, fiecare crima, fiecare moarte si fiecare sacrificiu uman e posibil doar cu voia si la discretia creatorului in timp ce eminenta cenusie, Diavolul nu-si aroga meritele pentru niciun cataclism si nicio picatura de sange varsata? Nici macar pentru pruncuciderea masiva dinaintea nasterii lui Iisus, pruncucidere care se face tot cu voia lui Dumnezeu. Pentru ca nu-i asa, el e bun si de oameni iubitor si de atata iubire e de acord ca acestia sa fie ucisi nevinovati inca din fasa.
Conform dogmelor religioase, saptamana mare culmineaza cu o serie de evenimente mai mult sau mai putin logice si absurde.
Primul eveniment e reprezentat de joia mare, o zi in care are loc citirea celor 12 evanghelii, citire ce dureaza cateva ore bune si ce presupune adeseori inconjurul bisericii in frig, ploaie si mai ales in genunchi. Traditia difera de la un sat la altul asa ca s-ar putea ca unii sa ma contrazica aici. Eu spun ce stiu de pe la noi. Cred ca asta cu cititul evanghelilor reprezinta probabil cea mai lunga slujba din toata traditia ortodoxa si n-am putut sa-i inteleg niciodata scopul si nici relevanta.
In primul rand pentru ca evangheliile au fost desavarsite dupa inaltarea la cer a lui Iisus si ele nu reprezinta decat o lectie de istorie religioasa pe care unul sau mai multi preoti o lalaie la un microfon in timp ce idiotii (am fost si eu printre ei de cateva ori) clantane din dinti si dau roata bisericii cu o lumanare in mana pana cand se intuneca sau se plictiseste preotul.
In al doilea rand pentru ca evanghelia nu e o rugaciune, n-a fost niciodata considerata ca o rugaciune ci ca o parte integranta a Noului Testament, iar scopul sau a fost de a face cunoscuta povestea lui Iisus nicidecum de a reprezenta in vreun fel un procedeu de ispasire a pacatelor. Orice crestin care a citit Biblia cap-coada e capabil sa inteleaga inutilitatea slujbei respective in raport cu contextul religios si sarbatoarea in sine.
Apoi urmeaza vinerea mare si evident postul negru. O zi in care n-ai voie sa mananci si sa bei nimic pana cand nu pica soarele, de parca atotputernicul nu poate sa vada pe intuneric ceea ce faci. Vinerea mare e in definitiv o zi de infometare inutila in care procedeul de cainta e ciordit cu nesimtire de la islam pentru ca doar acolo in perioada Ramadanului e obligatoriu post negru pana la apusul soarelui, moment in care pot sa inceapa excesele de orice natura.
Sambata ce urmeaza e o zi care din punct de vedere religios nu exista decat ca o zi de procedura religioasa, o zi in care toti parintii iresponsabili isi trimit copiii de acasa ca sa aduca "pastele" de la biserica in timp ce ei gatesc mult si prost pentru excesele ce vor urma in noaptea de inviere.
Tin minte ca pe la noi pe la sat se faceau trei ciubere imense pline cu "paste" si in fata ciuberelor era o tava lunga (deaproximativ 2m lungime si 30cm latime) in care era plin de bani. Daca te numarai printre nefericitii copii care au plecat mai tarziu de acasa si ai indurat ploaia sau soarele (dupa caz) stand la coada de la intrarea in biserica pentru un pahar de "paste" atunci cu siguranta ajungeai la spartul targului si erai martorul festinului financiar de care aveau parte preotii odata cu inchiderea usilor bisericii. Ba mai mult, intr-un an, in timpul slujbei s-au certat ca la usa cortului in altar pe banii stransi de la "paste" incat a fost nevoie sa intervina cativa enoriasi pentru a aplana conflictul fiindca protopopul considera ca i se cuvine cota mai mare din bani in comparatie cu ceilalti doi preoti, desi erau la fel de lacomi si ticalos.
Ajuns acasa cu "pastele", de cele mai multe ori, te lovea din bucatarie un miros specific, cunoscut si placut, miros care dupa atata timp de mancat ierburi si infometare sistematica iti facea instantaneu stomacul si corpul sa reactioneze. Numai ca desigur, aveai voie sa te uiti si cam atat fiindca pana la miezul noptii nu puteai sa te atingi de nimic pentru ca daca imbucai ceva "de dulce" era mare pacat si riscai sa te trazneasca 'al de sus la urmatoarea iesire din casa. Sau sa-ti trazneasca vreun parinte iresponsabil o mama de bataie sora cu moartea pentru ca n-ai respectat intocmai niste dogme scrise c-o limba de lemn acum cateva sute de ani.
Noaptea de inviere era momentul culminant al ipocriziei si absurditatii pentru ca era prima data cand aveai voie sa imbraci hainele noi pe care ti le-au cumparat parintii, haine de primavara sau chiar de vara timpurie, haine in care ti-era mai mereu frig si care nu te protejau deloc in cazul unei eventuale ploi. Obosit, naucit si cu dintii clantanind erai obligat sa dai din nou ture de biserica cu o lumanare aprinsa, intr-o imbulzeala de nedescris si avand grija sa nu dai foc vreunui alt enorias in timp ce-ti feresti hainele si pantofii noi de ceara care picura din lumanare.
De altfel n-am putut sa inteleg niciodata nevoia de variatie calenderistica in ceea ce priveste pastele si mai ales de ce dogmele crestine nu se pun de acord pentru fixarea exacta a datei in raport cu nasterea lui Iisus. Variatia asta face ca pastele sa fie imprevizibil dintr-o multe puncte de vedere si mai ales face ca procesiunile sa fie vulnerabile la capriciile vremii.
Ajuns acasa in toiul noptii, erai indemnat sa te indopi din bucatele care ti-au fost interzise mai devreme si erai obligat sa ciocnesti macar un ou, desi tot ceea ce-ti lipsea in momentul respectiv era caldura si odihna de care ai fost privat cateva ore pentru a re-edita o procesiune religioasa inventata, ce n-a avut loc niciodata din punct de vedere istoric si religios.
A doua zi parca bucatele puse pe masa iti surad si te-ai infrupta din ele, insa sa nu cumva sa te puna dracu' sa mananci fara sa iei "paste" ca s-a terminat cu linistea in ziua respectiva din moment ce conform idiotilor in domeniu pacat mai mare ca ala nu exista. Si daca totusi respecti intru tocmai dogmele in scurt timp o sa te apuce scarba si n-o sa mai mananci mult fiindca te paleste la un moment dat duhoarea carnii de miel gatita de catre amatori si-ti cam trece foamea.
Trebuie sa recunosc faptul ca ani buni am evitat carnea de miel si orice preparat din carne de miel datorita faptului ca nimeni, din cei pe care-i cunosc in Romania, n-a fost in stare s-o gateasca cum trebuie. Odata ajuns aici in insula am dat peste diverse preparate din carne de miel care gatite cum trebuie nu duhneau pestilential incat sa-ti provoace repulsie fata de mancare. De fapt prima data cand am mancat carne de miel aici a fost intr-o paella si am mancat fara sa stiu. Abia la final am aflat ca bucatile alea de carne destul de gustoase erau din miel.
Dupa miel urmeaza ouale, pe care e musai sa le porti cu tine peste tot (chiar si la scoala) ca sa "dai cioc" si sa vezi care ou e mai tare. Ba mai mult, daca ma-ta nu le-a fiert suficient si ti se sparg toate esti obligat sa le si mananci pana dai in hepatita, apoi ti-e permis sa refuzi ca deh!.
Ultimul si probabil cel mai absurd si irelevant aspect in ceea ce priveste Pastele, sau ma rog perioada cuprinsa intre inviere si inaltare e reprezentat de formula de salut. Da aia cu "Hristos a inviat", la care noi copiii ceva mai rationali raspundeam "adevarat ca esti beat" fiindca intelegeam pe deplin absurditatea si conservationismul unei astfel de formule de salut si mai ales a regulii nescrise care o impune. De ani buni am inceput sa ignor cu nonsalanta formula asta de salut si sa raspund cu un "buna ziua" sau un banal "salut" la orice "Hristos a inviat" rostit dupa prima zi de Paste.
Evident ca obligativitatea utilizarii unei formule de salut diferite pentru 40 de zile e la fel de ipocrita si absurda ca si postul in sine.
La ultimele doua slujbe de inviere la care am participat m-am dus exclusiv pentru fete. Aveam iubite de fiecare data si am indurat frigul si ploaia doar ca sa am ocazia sa petrec orele ulterioare din noapte cu ele. Nu la masa cu parintii lor sau ai mei ci singuri in intimitate pentru ca daca aplicand rationamentul postului negru sau al Ramadanului care presupune ca 'al de sus e orb si nu vede noaptea atunci nu-i nicio problema.
Odata ajuns pe meleaguri straine, meleaguri in care societatea a inceput sa se dezica de dogme de-a dreptul cretine odata cu esecul rasunator al Inchizitiei am reusit sa inteleg de fapt cat de rudimentara poate sa fie abordarea dogmelor religioase in Romania mai ales in ceea ce-i priveste pe copii si am ales sa ma dezic de orice aspect negativ, ilogic si de-a dreptul absurd care se relationeaza cu Pastele.
Pur si simplu nu mai "pasc" ci privesc sarbatoarea respectiva doar prin prisma istoriei religioase si cam atat. Nu-mi oblig sotia sa tina post pentru ca postul asa cum il descrie Biblia reprezinta in fond cainta pentru pacatele facute, ori cine n-are motiv sa se caiasca n-are motiv sa tina post. N-o pun nici sa fiarba cat mai multe oua si apoi sa le vopseasca, de fapt la cata scarba fata de oua mi-a provocat Pastele in Romania ii spun sa nu faca deloc. Nici miel n-am pretentia sa gateasca, ba dimpotriva daca mi-e pofta de miel ma duc la restaurantul din sat si-l iau gatit impecabil.
Cat despre cel mic, daca o sa-l intereseze vreodata sarbatoarea in sine am sa-l indemn sa citeasca intai Biblia cap-coada si apoi am sa-i explic dogmele ortodoxe ca sa poata sa compare si sa inteleaga de la bun inceput discrepantele majore si absurditatea. N-am sa-l infometez si nici sa-l chinui noptile in frig si ploaie ca sa asiste la procesiuni inutile si fara vreun scop educativ.
Desigr n-am nimic impotriva celor care urmeaza cu strictete dogmele alea absurde atat timp cat nu ma agaseaza cu astfel de aberatii. Si n-am nimic nici impotriva celor care cred ca infometandu-si copiii or sa atinga Nirvana ortodoxa fiindca de la niste oameni care nu pot sa gandeasca mai mult nu te poti astepta la nimic extraordinar si mai ales rational.
P.S. Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici cred c-ati inteles ca reticenta fata de dogmele religioase care n-au nicio concordanta cu istoria religiei nu il fac pe un om ateu.
sursa foto