Cu totii ne dorim sa fim din nou copii, fara griji si responsabilitati. Se para insa ca micutii din ziua de azi nu se mai joaca asa de linistiti. Probabil auzind de la parintii lor, de la televizor sau cine stie de pe unde, prichindeii au inceput sa gaseasca raspuns la orice neajuns: criza economica. Mergeam ieri pe langa o gradinita din cartierul Strand, aflata la cativa metri de calea ferata. Copiii aflati in curte se jucau, iar din departare se aude un sunet de tren. Toti parca incremenesc si asteapta sa apara trenul. Vine doar o locomotiva. La care un baietel inteaba de ce nu sunt si vagoane de calatori. Educatoarea privea asa tampa spre el, fara sa-i dea vreun raspuns, la care una dintre colegele lui, de circa 3 ani, ii raspunde: deaorece (deoalece) este criza!M-am prapadit de ras si ma gandeam cu ce sunt vinovati acesti copii ca s-au nascut in astfel de vremuri. In loc sa auda lucruri frumoase, resimt si ei criza. Imi imaginam acum cum un copil aflat in fata unei vitrine cu jucarii tanjeste la una dintre ele, iar parintele: n-am bani, e criza! Criza, bat-o vina, scuza tuturor angajatorilor sa nu-si plateasca angajatii sau sa-i plateasca cu mai nimic, scuza politicienilor pentru haosul din tara asta. Dar este oare criza? Oare stim ce inseamna aia criza economica in adevaratul sens al cuvantului?