Ieri, pe Facebook, reddit si alte retele mai putin cunoscute s-a viralizat o imagine a normalitatii.
Astfel, mesajul afisat la postul unei persoane cu dizabilitati, avea in momentul scrierii acestei postari peste 14000 de likeuri si aproape 3000 de shareuri, doar la postarea initiala, desi prezenta unor persoane cu dizabilitati in campul muncii n-ar trebui sa reprezinte o noutate sau un motiv de uimire sau apreciere pentru nimeni.
Dincolo de laudele ce curg de-a lungul comentariilor, am observat si cateva exemple de ipocrizie crasa, din partea unora care justifica prezenta unui casier cu dizabilitati prin prisma faptului ca angajatorul primeste subventii.
De fapt, angajatorul nu primeste nimic concret si direct, ci angajatul cu dizabilitati este compensat in ceea ce priveste plata unor taxe, lucru de altfel corect si cat se poate de normal.
Totusi, intr-o tara c-o mentalitate profund comunistoida unde cei ci dizabilitati nu sunt doar marginalizati ci si intens discriminati, e normal ca prezenta lor in campul muncii sa reprezinte motive de stupoare si invidie si sa genereze reactii absurde si ipocrite.
Si desi majoritatea celor care comenteaza simpatizeaza si voteaza cu partide declarate sociale/socialiste, pozitia lor in fata unui astfel de caz si reticenta lor in ceea ce priveste integrarea celor cu dizabilitati in viata reala si normala nu portretizeaza decat un popor socialist care habar n-are ce inseamna societatea si socialismul si pentru care normalitatea e anormala.
