Caragiale si femeile

02_Ioana_Blaga_Frunzescu_Frustrare_si_nesat

Sora mea a scris o lucrare de doctorat pe care a lansat-o saptamana trecuta sub forma unei carti. In urma lansarii, Mihai Curtean a scris un articol ce a aparut si in Sibiu 100%. Il redau si aici pentru cei interesati de aceasta noua viziunea asupra operei lui Caragiale. Sora mea este Ioana Blaga Frunzescu.

Caragiale, între frustrare şi nesaţ

„Frustrare şi nesaţ. Personajul feminin în teatrul şi proza lui Ion Luca Caragiale” este cartea lansată joi, 3 februarie a. c., de Ioana Blaga Frunzescu, la Biblioteca Judeţeană Astra. Volumul, apărut la editura clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă, reprezintă teza de doctorat a autoarei şi a prilejuit ample prezentări din partea celor doi invitaţi, scriitorul Ioan Radu Văcărescu, preşedinte al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, şi tânărul critic şi istoric literar, Andrei Terian. Declarându-se extrem de interesat şi delectat totodată de subiectul „eternului feminin” şi cel al operei lui Caragiale, Ioan Radu Văcărescu a fost de părere că „nu e o carte feministă, din fericire, ci o carte pentru feminitate”. Paginile cărţii ilustrează teoria că românul e împărţit în două tipologii: Hyperion şi Mitică, după doi mari clasici ai literaturii noastre, Eminescu şi Caragiale, iar demersul critic al autoarei umple un gol şi dezbate un subiect inedit: femeia văzută de marele dramaturg, a afirmat acelaşi vorbitor. Andrei Terian a fost de părere că, din punctul de vedere al criticii şi istoriei literare, noutatea cărţii constă în analiza personajelor în contextul pieselor în care apar şi situarea lor în acţiune, raportându-se unele la altele. Ambii vorbitori au apreciat faptul că autoarea, deşi actriţă de profesie, nu a lăsat această perspectivă să ia locul celei de filolog. O calitate a cărţii este aceea că textul caragialean nu e redus la reprezentarea scenică, iar „moftangioaica” din paginile dramaturgiei şi prozei lui Caragiale e studiată în profunzime. Apoi, a fost rândul Ioanei Blaga Frunzescu să explice în ce mod a „dat drumul din sertar frustrării şi nesaţului”, exemplificând cu o lectură din volum. Aşa am aflat ce au în comun „femeile” lui Caragiale, în viziunea autoarei: „frustrare care se converteşte în… nesaţ”. Publicul a fost numeros, judecând după numărul de scaune care s-au adus în plus, dar a fost şi select, numărând destui oameni de cultură importanţi ai urbei.
Mihai Curtean