ARTMANIA 2008 – cronica unui esec

Inainte de a incepe iar sa ma injurati, aia care va dati fan rock ca scriu de rau de ARTMANIA, imi permit sa va redau mai jos de pe blogul unei rockerite cu state vechi de plata impresiile ei despre ARTMANIA 2008. Textul apartine blogului Andreea Korg si exprima atat de bine ceea ce s-a intamplat acolo:

Festivalul Artmania 2008 a reprezentat cea mai nefericita selectie de formatii pe care mi-au auzit-o urechiusele pana acum. Pe langa alaturarea neinspirata a trupelor – genuri muzicale incompatibile – sonorizarea infecta le-a venit de hac Tiamatzilor, singurii pe care-mi doream cu adevarat sa-i vad.
Sa zicem ca nu-s tocmai cea mai obiectiva persoana, mai ales ca in prima seara ma simteam ingrozitor, ajungand la Sibiu dupa SASE ore de drum, nenumarate blocaje si o amigdalita pultacee cum nu mi-a mai vazut gatlejul inca din copilarie.
Pe scurt , ca n-am nici timp si nici chef sa lungesc prezentarea unui fiasco :

FROZEN DUSK si SINCARNATE- n-am vazut, ca eram la 50 de kilometri de Sibiu cand au prestat.

AGUA DE ANNIQUE – groaznic, asa cum ma asteptam. Marturisesc ca n-am putut niciodata sa inteleg fascinatia masculilor pentru mandra Anneke, care, dupa parerea mea, arata , se imbraca si se misca precum o bucatareasa cand face sarmale. N-ar fi nimic, importanta e vocea. Care este.
Este, da’ degeaba. In timp ce The Gathering era o super trupa – mie nu-mi placeau deloc, dar nu pot sa le neg valoarea- porcaria asta pe care-o canta acum suna a punkereala toata ziua. Pe alocuri , punctata de schelalaielile lui Anneke, fara noima, fara sens, fara nici un Dumnezeu. Se ia o linie melodica gen “ melc-melc- codobelc” , se pun niste urlaturi si vocalize la gramada, chitara din belsug, tobe cam ca la Green Day sau Offspring. Vestimentatia de pitzipoanca a solistei a pus capac.

TIAMAT – Sunet infect. Atat de infect incat pe “ Brighter than the Sun” nu se distingeau vocile. Poate fiindca mi-era rau, poate fiindca sonorizarea le-a jucat o festa urata, Tiamatzii nu m-au convins deloc. Mi s-au parut inerti, fara vlaga, plictisiti. Sa zicem ca raceala mea era de vina pentru incapacitatea de a intra in starea de spirit transmisa de ei. Sa zicem ca dupa concertul din Bucuresti, extrem de reusit, cel din Sibiu nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor.
Am plecat pe la jumatatea recitalului , mi-era imposibil sa mai rezist, asa ca nu pot comenta nici finalul concertului Tiamat, nici Lacrimosa, care, din cate am inteles, au mai salvat cate ceva din prima seara

A doua zi, cea de sambata, m-am simtit mai bine, asa ca am ginit cate putin din fiecare trupa, nu de alta, dar o formatie cap-coada n-am avut rabdare si nici interes sa urmaresc. Ca n-aveam CE.

AVATAR – surprinzator, dar foarte bine. Nu-s pe felia mea, dar au sunat decent, sonorizarea a fost ameliorata, miscare scenica OK, in concluzie, meritau vazuti.

NEGURA BUNGET – de unde sa incep? Sunt rautacioasa, stiu, dar toata mascarada asta e ridicola. Inteleg ca incearca sa-si defineasca un stil, insa n-au simtul penibilului si sunt extrem de plictisitori. Cum ziceam, sunt satula de basini si de hiperstaruri .Chiar am dat bani ca sa-i vad? Mda.Asa ca m-am dus la bere

LEAVE’S EYES – Liv Kristine s-a achitat onorabil de rolul asumat, are o voce placuta si “ baga” live mai bine decat as fi crezut. Piesele sunt slabutze. Din toata discografia lor , DACA gasesti patru piese tari. In rest, gargara. Dar mult peste Agua de Annique, desi vocea lui Liv e mult mai firava decat a Annekei.

ATROCITY – chintesentza penibilului. De fapt, penibila a fost alegerea organizatorilor, care ar fi putut sa-i programeze in seri diferite, fiindca Atrocity si Leave’s Eyes erau aceeasi trupa, de fapt. N-ar fi fost nimic, dar au cantat cover dupa cover, toate prost realizate , refrenele fiind subliniate ridicol de vocalizele lui Liv.
Drept pentru care m-am dus sa halesc la Bufnitza, restaurant pe care vi-l recomand calduros . Preturi cam ca la Bucuresti, mancare la superlativ, servire super prompta si chelneri amabili.

GAMMA RAY – nu-mi plac, prea Manowaristici pentru mine, dar mai putin jalnici decat Manowar. Decentzi, profesionisti, m-au plictisit maxim, n-am stat pana la sfarsit.
Cam asta a fost Hartmanica, un fiasco de proportii, un festival pe care cred ca la anu’ o sa-l ocolesc.

Lasă un răspuns